„Intr-o dimineata, am hotarat sa ma rog pana voi obtine un raspuns. «O, Mama binevoitoare a Universului! Invata-ma tu, prin viziuni, sau printr-un Ghid spiritual trimis de tine insati!» Plangand, ma rugam si orele treceau fara sa primesc un raspuns. Deodata, m-am simtit proiectat in sfere inaccesibile.– Ghidul tau spiritual va veni chiar azi.
O voce de femeie, cu accente celeste, parea sa vina de peste tot si de nicaieri. Aceasta experienta divina fu tulburata de un strigat patrunzator; un preot tanar, numit Habu, ma chema din bucataria situata la etajul inferior:
– Mukunda! Ajunge cu meditatiile! Este nevoie de tine pentru cumparaturi.
Altadata as fi replicat fara ezitare. Acum mi-am sters lacrimile si m-am resemnat sa ascult. Habu si cu mine am plecat spre o piata indepartata, situata in cartierul bengalez din Benares. Cand am inceput cumparaturile in bazar, arzatorul soare indian nu era inca la zenit. Pasii ne-au purtat prin multimea multicolora a sotiilor, ghizilor, preotilor, vaduvelor, brahmanilor plini de demnitate si a taurilor sfinti.
In timp ce strabateam o alee de piatra, am intors capul si am vazut un om cu o fata cristica, imbracat in roba portocalie a SWAMI-lor, stand nemiscat pe partea cealalta a strazii. Instantaneu, mi-a parut cunoscut dintotdeauna. Il devoram din ochi. Apoi m-a cuprins indoiala. «Confunzi acest calugar pelerin cu cineva cunoscut. Continua-ti drumul, visatorule!»
Dupa 10 minute, mi-am simtit picioarele ca de plumb; impietrite, ele refuzau sa ma duca mai departe. M-am intors, picioarele ma ascultau! Am incercat sa o iau in directia initiala si din nou ceva le impiedica sa se miste. «Sfantul ma atrage magnetic catre el!» Cu aceasta idee in cap, am intins pachetele mele lui Habu, care, nu fara surprindere, observase miscarile mele. In final, el a izbucnit in ras:
– Ce ai? Ai innebunit?
Tumultul meu interior nu m-a lasat sa raspund. Tacut, am luat-o inapoi, ajungand la aleea pietruita. Distingeam chipul plin de pace care privea cu intensitate in directia mea. Dupa cativa pasi, eram la picioarele lui.
– Invatatorul meu divin!
Chipul sau imi aparuse in mii de viziuni. Acei ochi linistiti, acel cap leonin, cu barba ascutita si cu parul fluturand erau cele care ma fascinasera in reveriile mele ca o promisiune pe care atunci nu o intelesesem pe deplin.
– In sfarsit ai venit, fiul meu!
Ghidul meu spiritual repeta, iar si iar, aceste cuvinte in bengali; vocea ii tremura de bucurie:
– De cati ani te astept!
Am tacut amandoi multa vreme, cuvintele nemaifiind necesare. O melodie fara sunete rasuna in inima Ghidului spiritual si a aspirantului. O intuitie de nezdruncinat imi spunea ca Ghidul spiritual pe care tocmai il regasisem Il cunoaste pe DUMNEZEU si ca va sti sa ma conduca la El. Intunericul vietii mele trecute fugea din calea noului rasarit, al amintirilor prenatale. Trecut, prezent si viitor nu sunt decat o eterna reintoarcere. Nu era prima data cand Soarele rasarea si eu ma gaseam la picioarele sale sfinte!
Tinandu-ma de mana, Ghidul meu ma conduse la resedinta lui temporara din cartierul Rana Mahal din Benares. Mergea cu un pas hotarat. Inalt si foarte drept, desi avea 55 de ani la acea vreme, era sprinten si viguros ca un tanar. Ochii lui, inchisi la culoare, mari si frumosi, sclipeau de intelepciune. Parul, usor ondulat, ii indulcea fata nobila si puternica. In el, forta fuziona armonios cu gratia.
In timp ce ne indreptam spre terasa unei case care dadea spre Gange, el imi spuse afectuos:
– Iti voi darui asezamantul meu spiritual si tot ceea ce posed.
– Eu nu caut decat intelepciunea si realizarea Divina, i-am raspuns eu. Acestea sunt singurele comori pe care le doresc!
Soarele apusese deja pe jumatate cand Ghidul meu spiritual vorbi din nou. Ochii lui reflectau o tandrete fara margini:
– Iti daruiesc iubirea mea neconditionata!
Cuvinte infinit de pretioase! Un sfert de secol s-a scurs inainte ca eu sa mai am o dovada audibila a dragostei lui: era zgarcit cu manifestarile verbale ale tandretii; tacerea se potrivea mai mult inimii sale oceanice.
– Imi vei acorda tu, in schimb, aceeasi dragoste neconditionata?
Ma privi cu increderea unui copil.
– Te voi iubi mereu, GURUDEVA!
– Dragostea obisnuita este egoista si isi are originea in dorinte si in satisfacerea lor. Iubirea divina este neconditionata, nelimitata, neschimbatoare. Permanentele oscilatii ale inimii umane dispar pentru totdeauna la contactul cu iubirea pura.
El adauga umil:
– Daca vreodata voi pierde contactul cu DUMNEZEU, promite-mi ca ma vei aseza cu capul in poala ta si ma vei ajuta sa ma reintorc la Cel prea iubit, pe care amandoi Il adoram.“
(Fragment din Autobiografia unui Yoghin, de Paramahansa Yogananda)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu