Nu exista nimic mai complex, mai subtil, decat un organism traditional, cauza fiind caracterul lor global si sintetic, or, ochiul omenesc obisnuit nu vede decat succesiv si aditiv.
Adevarul acesta este valabil in microcosm dar si in macrocosm. Percepem aspectele sensibile ale unei fiinte vii, sentimentele ei destinate exteriorizarii, posibilitatile sale care se pot formula discursiv, dar posibilitatile sale subliminale sau cele transcendente se ascund in Tenebrele sale inferioare si superioare.
Tot asa, intr-un organism macrocosmic cum, de pilda, este un popor, aspectele lui sensibile, istoria vizibila si cunoscuta nu reprezinta decat o minima parte, si nu cea mai interesanta din fiinta sa. Si cum o entitate traieste intr-o multiplicitate de planuri ierarhizate, fiecare dintre ele deosebindu-se de celelalte prin conditiile lui definitorii, niciodata nu putem infera dupa un plan importanta altui plan, superior sau inferior, luand pe primul ca punct de referinta; mai ales ca aici se aplica adesea legea analogiei in sens invers, a carei manuire este arta artelor. Un detaliu neglijabil din istoria exterioara poate fi simptomul unui rug arzator pe plan superior.
Un popor deci poate sa aiba vizibil o istorie considerabila, spectaculara, dar fara importanta, deficitara in invizibil. Inversul este tot atat de adevarat. Trebuie un ochi de linx pentru ca privirea sa strabata zidurile groase ale istoriei aparente si sa ajunga in sanctuarul unei entitati, in inima ei vie, in punctul de interferenta unde se aud soaptele ursitoarelor ei.
(din Vasile Lovinescu, "Monarhul ascuns")
Adevarul acesta este valabil in microcosm dar si in macrocosm. Percepem aspectele sensibile ale unei fiinte vii, sentimentele ei destinate exteriorizarii, posibilitatile sale care se pot formula discursiv, dar posibilitatile sale subliminale sau cele transcendente se ascund in Tenebrele sale inferioare si superioare.
Tot asa, intr-un organism macrocosmic cum, de pilda, este un popor, aspectele lui sensibile, istoria vizibila si cunoscuta nu reprezinta decat o minima parte, si nu cea mai interesanta din fiinta sa. Si cum o entitate traieste intr-o multiplicitate de planuri ierarhizate, fiecare dintre ele deosebindu-se de celelalte prin conditiile lui definitorii, niciodata nu putem infera dupa un plan importanta altui plan, superior sau inferior, luand pe primul ca punct de referinta; mai ales ca aici se aplica adesea legea analogiei in sens invers, a carei manuire este arta artelor. Un detaliu neglijabil din istoria exterioara poate fi simptomul unui rug arzator pe plan superior.
Un popor deci poate sa aiba vizibil o istorie considerabila, spectaculara, dar fara importanta, deficitara in invizibil. Inversul este tot atat de adevarat. Trebuie un ochi de linx pentru ca privirea sa strabata zidurile groase ale istoriei aparente si sa ajunga in sanctuarul unei entitati, in inima ei vie, in punctul de interferenta unde se aud soaptele ursitoarelor ei.
(din Vasile Lovinescu, "Monarhul ascuns")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu