► Un senzational mesaj-referendum al unei civilizatii extraterestre avansate ce se adreseaza tuturor oamenilor de pe planeta Pamant

Ideea de bază a acestei scrisori-mesaj ce este adresată tuturor pământenilor este aceea că la ora actuală civilizaţia umană se află într-un mare impas şi se găseşte într-o evidentă cădere liberă, care nu poate fi oprită în contextul actual, mai ales pentru că această prăbuşire este declanşată de unele aspecte malefice care sunt implementate şi întreţinute în mod intenţionat în cadrul sistemelor sociale planetare actuale. În cazul în care nu va fi urgent stopată, această prăbuşire va genera la un moment dat o ruptură majoră la aproape toate nivelurile civilizaţiei umane...

Această scrisoare-mesaj ne sugerează că dacă vom pune în aplicare recomandările conţinute în ea, AVEM FIECARE DINTRE NOI ŞI TOŢI LA UNISON IMENSA ŞANSĂ DE A TRANSFORMA LUMEA ACTUALĂ PRIN INTERMEDIUL ACESTUI CONTACT CU EXTRATEREŞTRII CE APARŢIN ACESTEI CIVILIZAŢII NET AVANSATE!

Luând în considerare aceste aspecte, ne putem da seama că, acţionând într-un mod înţelept, PUTEM FACE SĂ APARĂ ŞANSA IMENSĂ DE A TRANSFORMA NEÎNTÂRZIAT LUMEA ÎN CARE NE AFLĂM!

► Jakob Lorber - Marea Evanghelie a lui Ioan

Vom prezenta in cele ce urmeaza o aparitie editoriala de exceptie. Este vorba despre „Marea Evanghelie a lui Ioan“ (necenzurata), vol. 1-5, traducere si adaptare text - profesor yoga Gregorian Bivolaru, editura Shambala, Bucuresti.
   Lucrarea apartine misticului german Jakob Lorber, un suflet simplu si iubitor de Dumnezeu, care l-a intalnit in focarul cel viu al inimii sale pe Iisus. Ca si in cazul profetilor Vechiului Testament, prin el a vorbit Spiritul atotputernic al lui Dumnezeu, pe care el l-a simtit si l-a auzit ca pe o tainica voce interioara.
   In zorii zilei de 15 martie 1840, Lorber a primit misiunea sa divina printr-o chemare de-a dreptul profetica. Precum profetului din Patmos si lui o voce divina i-a poruncit: „Ia-ti acum condeiul si scrie!“
   Si astfel el a asternut primele cuvinte inspirate de Dumnezeu: „Asa vorbeste acum Domnul Dumnezeu pentru fiecare; si aceasta este perfect adevarat, exact si clar; cine vrea cu ardoare sa vorbeasca cu Mine, acela sa vina cu multa dragoste catre Mine si cand va fi pregatit Eu ii voi sadi raspunsul Meu chiar in inima sa. Dar trebuie sa se stie dinainte ca numai cei curati si cu inima plina de smerenie vor auzi vocea Mea. Si sa nu uitati niciodata ca cine Ma pune mai presus de lumea aceasta si Ma iubeste cu o  iubire mare si nesfarsita, precum iubeste o gingasa mireasa pe mirele ei, cu acela Eu voi merge brat la brat si ii voi vorbi cand Ma va intreba. El Ma va putea privi oricand precum un frate si Ma va privi atunci precum Eu l‑am privit din veci, inainte chiar ca el sa fi existat.“
   Din momentul primirii misiunii sale divine, Jakob Lorber si-a subordonat intreaga sa personalitate indeplinirii acesteia si de atunci inainte el a trait mai mereu retras si in smerenie, acceptand sa fie doar „scribul umil al lui Dumnezeu“.
   In anul 1858, Lorber ii scria unui prieten: „Referitor la vocea cea tainica interioara si la modul in care eu o percep, nu pot spune mai mult decat ca eu primesc astfel launtric cuvantul cel sfant al Domnului, pe care il percep atunci permanent, in zona inimii, ca pe un gand extrem de clar, luminos si pur, care este exprimat in cuvinte. Nici unul dintre cei care stau in acele clipe langa mine nu pot totusi auzi vreo voce. Dar sa  stiti ca pentru mine aceasta voce binecuvantata suna  mai luminos si mai clar decat orice alt sunet fizic.“ La randul sau, biograful lui Lorber relateaza: „In repetate randuri el a afirmat ca in timp ce auzea vocea care i se adresa, ii aparea de asemenea si imaginea celor auzite.“
   Din redactarea fidela a celor auzite a rezultat, cu timpul, o opera deosebit de valoroasa, in 25 de volume, a carei incununare o constituie „Marea Evanghelie a lui Ioan“, o descriere amanuntita a celor 3 ani de propovaduire a lui Iisus, care completeaza si interpreteaza informatia biblica.
   Aspectul cel mai important in cazul lui Lorber, care de altfel avea si harul clarviziunii, este minunata invatatura ce se desprinde din lucrarile sale. Numai intelepciunea atotcuprinzatoare si profunda a lui Dumnezeu poate aborda toate problemele vietii vazute si nevazute si poate lamuri numeroasele mistere ale gandirii omenesti dintr-un punct de vedere superior, spiritual. Pe scurt, Lorber prezinta intr-o forma desavarsita conceptia spirituala despre lume, explica lumea intr-un mod spre care vor tinde in curand atat stiinta cat si intuitia omenirii, dupa depasirea materialismului, in toate domeniile cunoasterii.
   Marea Evanghelie a lui Ioan este, fara indoiala, cea mai remarcabila lucrare divin inspirata a lui Jakob Lorber. In editia originala in limba germana ea cuprinde peste 10 volume, in care ni se reveleaza, in detaliu, diferite momente din viata lui Iisus, in cei trei ani ai misiunii sale spirituale pe pamant, timp in care a desfasurat o intensa, extraordinar de bogata si uluitoare activitate spirituala. Aceasta noua revelatie nu este deloc in contradictie cu revelatia traditionala a celor patru Evanghelii; dimpotriva, ambele au la baza acelasi fundament divin. Aceasta opera monumentala este strabatuta pe tot parcursul ei de cea mai inalta intelepciune divina care lumineaza intreaga Creatie. Ea arata oamenilor o cale simpla spre desavarsirea spirituala, cale usor accesibila oricui urmeaza cu seriozitate si plin de entuziasm si perseverenta invataturile lui Iisus. Sunt reliefate, totodata, multe similitudini, care sunt de o evidenta frapanta, cu filosofia si intelepciunea orientala. Gasim nenumarate concepte si idei comune celor doua traditii spirituale, ceea ce demonstreaza inca o data ca inteleptii au o lume comuna. Marea Evanghelie a lui Ioan aduce la lumina, intr-un mod mult mai complet, invatatura autentica a lui Iisus Christos, Mantuitorul lumii. Aceasta invatatura vibreaza de cea mai inalta si profunda spiritualitate si este o marturie cutremuratoare a intelepciunii si iubirii fara margini a lui Dumnezeu Tatal pentru intreaga creatie.
   Pana acum, au fost publicate 9 editii in limba germana ale Marii Evanghelii a lui Ioan, ea fiind de asemeni tradusa si in limbile franceza si engleza. Editia pe care o prezentam aici este prima traducere a sa in limba romana. Astfel, aceasta lucrare, cat si celelalte scrieri ale lui Jakob Lorber inspirate de Dumnezeu, au fost tiparite si vandute in milioane de exemplare, si au reusit sa reaprinda scanteia aspiratiei catre desavarsire in sufletele multor oameni.

   Fie ca cititorul intuitiv si plin de dragoste de Dumnezeu al acestei carti sa simta si el in inima sa lumina Spiritului divin care ne vorbeste in taina prin cuvantul modestului „scrib al lui Dumnezeu“ care a fost Jakob Lorber.

► Invierea Neamului Românesc

Prin jertfa, spre Inviere

   La 1 Decembrie 2008 s-au implinit 90 de ani de la Marea Unire a tuturor Românilor. Un pod peste timp care cu greu mai poate fi re-stabilit, pentru ca la capatul de atunci se afla o generatie de eroi inflacarati de idealul absolut, o generatie a Taranului Român crescut in munti cu sfintenia in suflet si plecat in campii sa isi verse sangele pentru pamantul stramosilor, o generatie a verticalitatii ce are ca simbol central Coloana fara Sfarsit a lui Brancusi; iar la capatul de astazi se afla o generatie a decadentei, a oamenilor lipsiti de Dumnezeu, a miticilor fara caracter, a oportunistilor si a vanzatorilor de Tara. O generatie care si-a lepadat camasa de foc a Românismului si a imbratisat blana de lup europeana a ateismului si a „multiculturalitatii” (varianta eufemistica a „deznationalizarii”).
   Multi sunt cei care, de la o distanta confortabila de 90 de ani, sunt tentati sa afirme ca Marea Unire a fost rezultatul unui moment prielnic si a situarii României in tabara cea mai avantajoasa, de partea puterilor in stare sa ii asigure implinirea visului Reintregirii. Cu alte cuvinte, Unirea ar fi fost mai mult un joc din creion care convenea intereselor vremii, de lichidare a fostelor imperii si de creare a unor state nationale capabile sa reconfigureze raportul de forte in Europa. O astfel de afirmatie, desi bazata pe argumente cu o oarecare valoare de adevar, este totusi infama prin omisiune si prin exagerarea fortata a rolului anumitor factori, in detrimentul celor esentiali. Se pune intrebarea: Unde am fost noi, Românii, in tot acest context? A fost oare România un magazin pe usa caruia scria: „Plecat in concediu. Ne vedem la Trianon.”? Au luptat si au hotarat altii in locul nostru? S-a facut Unirea pe deasupra capetelor noastre?
   Ei bine, nu! E adevarat ca România nu ar fi putut realiza Unirea de una singura si ca a fost sprijinita diplomatic si militar de catre aliatii sai, insa nu putem pune in paranteza aproape un milion de ostasi Români pe mormintele carora s-a ridicat altarul Reintregirii. Trupul sfasiat al Tarii a fost reinviat prin trupurile sfasiate ale Taranilor. Duhul sfinteniei lor ne mai bantuie si astazi si ne da fiori. Pamant suntem, si in pamant ne vom intoarce. Ei bine, ei au ales sa se coboare de buna voie in pamantul stramosesc, pentru a-i da viata. Si nimeni nu isi poate permite astazi sa manjeasca memoria acestor eroi prin afirmatii care mai de care mai „inteligente”.
   La un studiu atent al documentelor de arhiva, ne poate impresiona un detaliu aparent nesemnificativ: ziarele vremii care au consemnat fenomenul Marii Uniri adoptau ca titlu al articolelor pe acela de „Inviere”. Invierea poate fi inteleasa in sensul direct, fiindca Marea Unire a inceput in Primavara anului 1918, in preajma Sfintelor Pasti, la Chisinau, dar poate fi inteleasa si in sens metafizic. Invierea Mântuitorului este reluata ca gest ritualic la fiecare Sfanta Liturghie cand, prin sfintire si coborarea Sfantului Duh, painea si vinul sunt prefacute in chip dumnezeiesc in Trupul si Sangele lui Iisus Hristos, Cel Care a calcat moartea cu moarte si a dat viata noua lumii. In mod cu totul similar, prin jertfa Poporului Român, prin Rastignirea României ce s-a petrecut pe parcursul Primului Razboi Mondial (cand trei sferturi din Tara, cu tot cu Bucurestiul, cazusera sub mana inamicului, capitala fiind mutata la Iasi si neintrezarindu-se la acel moment sperante prea mari de scapare onorabila, darmite nesperata realizare a Unirii tuturor teritoriilor romanesti), cat si prin jertfirea trupului si sangelui fiilor ei cazuti pe campul de lupta si la trecatori sub sloganul „Pe aici nu se trece!”, s-a realizat simbolistic vorbind taina Invierii Neamului Românesc, datatoare de viata si suflu nou pentru o noua Românie. Unirea a fost creionata de marile puteri, dar infaptuita de fiii României. De la simplul Taran si pana la inaltele personalitati politice ale vremii, care au avut demnitatea si curajul sa intre in Marele Razboi in ciuda indoielilor si a prefigurarii unui posibil esec (previziuni care s-au dovedit juste), iar apoi si-au asumat cu darzenie responsabilitatea pentru dezastrul caderii granitelor si au incercat pana in ultimul moment sa pastreze si sa salveze România, dupa care sa intre in ofensiva si sa reia lupta pentru Ardeal si pentru Intregire, intregul ansamblu de pioni si energii creatoare ale Neamului Românesc a jucat la unison, in deplina solidaritate si unire de constiinta, cartea Unirii tuturor Românilor. A fost un ideal care a adus moarte, si a fost o moarte binecuvantata, care a adus Inviere.
   „Caci nu vom spune vrajmasilor Tai Taina Ta (...), ci ca Talharul Te rugam: pomeneste-ne intru Imparatia Ta!”. Aceste cuvinte se rostesc cu evlavie in fata primirii Sfintei Imparasanii, si aceste cuvinte ar trebui in acelasi timp sa ne faca sa cugetam cu piosenie la trupul si sangele taranilor nostri adunat in sfantul pocal al Reintregirii noastre. Cu adevarat, noi cei de astazi avem conditia Talharului fata de cei de atunci, pentru ca ei au adus sacrificiul suprem pentru a implini un ideal de care nu au mai apucat sa se bucure, in vreme ce noi ne bucuram deplin de roadele jertfei lor fara a fi sacrificat nimic, ba chiar mai mult, in stare de nevrednicie. Pentru ca astazi a devenit un titlu de glorie sa arunci cu noroi in Tara ta, in eroii si miturile noastre eterne, in memoria inaintasilor, in istoria si limba nationala, in credinta stramoseasca, in valorile noastre de civilizatie. Confundand mecanismul imperfect al Statului cu ideea absoluta de Tara, multi sunt cei care se ridica in presa si in domeniul public sa desfiinteze sistematic si cu metoda orice urma de atasament si de mandrie nationala, urmand odiosul principiu: „Românismul este handicapul nostru, iar valorile nationale, cadavrul din debara!”. Acestia sunt cei care ataca România prin vorba, dar mult mai multi sunt cei care o submineaza prin fapta: de la muncitorul prost si pana la politicianul prost, fiecare pion care nu isi face datoria la locul de munca avand constiinta ca prin cinstea si efortul sau contribuie la binele de maine al intregului sistem si, deci, al Tarii poate fi interpretat ca un inamic al propriului popor. Insa lumea este prea ocupata cu imbuibarea stomacului si cu spalarea creierelor ca sa mai observe acest grav pericol. De aceea noi, cei care pe nedrept ne bucuram si de libertatea limbii materne, si de integritatea teritoriului national, si de neatarnare (atata cat mai este) nu putem avea decat conditia Talharului in fata acelora care le-au dobandit pe acestea pentru noi prin sacrificiul suprem.
   Insa exista doua tipuri de jertfire: acela prin moarte, care a fost implinit de stramosii nostri fauritori de Tara, cat si acela prin traire, la care suntem chemati noi, cei de astazi. Prin noi, cei vii, traiesc parintii si mosii. Prin noi, cei vii, traieste intregul neam. Pana cand ultimul Român nu va fi fost ingenuncheat, intreaga Românie, cu prezent si cu trecut, va fi vie prin el. De aceea avem datoria sa ne desteptam (etern valabilul „Desteapta-te, Române!”) si sa ne zidim. Sa nu lasam in parasire valorile Sfintei Traditii si ale credintei stramosesti, sa nu lasam in paragina limba Româna, redusa la un vocabular de baza si otravita cu atatea cuvinte straine, monosilabice si seci, sa nu lasam sa moara legatura aceasta miraculoasa de la o generatie la alta. Cel mai odios mod de a muri este cel pe care il aduce veninul serpilor: paralizarea puntilor de legatura prin care circula impulsul nervos. Aceste verigi suntem noi, iar informatia noastra identitara este cea care vine de la inaintasi, ne invaluie placut si asteapta ca noi sa o transmitem neamputata in zestrea urmasilor nostri. Suntem datori sa sadim constiinte. Cum spunea vechiul proverb: sa plantez un pom, sa cladesc o casa si sa cresc un copil. Dar mai important este sa fiu atent ca pomul sa nu fie tufis de buruieni, casa sa nu fie cuib de talhari iar copilul sa nu fie un dezradacinat. In ceea ce lasam in urma noastra trebuie sa depozitam continutul si sensul pe care ni l-au transmis acei eroi frumosi de la 1918 si dintotdeauna. Ca sa nu ne trezim maine poimaine ca am devenit o natiune dizolvata, de adormiti si de slugoi – sovietici, americani, europeni si de alte feluri, dupa caz -. „Muntilor cu creasta rara / Nu lasati straja sa piara! / Daca piere straja voastra / A pierit si Tara noastra!”.
   Sau, cu alte cuvinte: Privegheati!

(preluat de pe http://vladparau.googlepages.com/inviere)

Multumim

► Sarbatoarea Pastelui (2) - Semnificatia Invierii Domnului - Constiinta Christica

<< aici partea întâi a articolului

Sarbatoarea Pastelui va aminteste cu siguranta invierea lui Iisus din Nazaret, Iisus Christos. Poate va ganditi ca El a fost trimis pentru a lua asupra sa pacatele lumii si ca El simbolizeaza marele Mediator intre voi si Dumnezeu - majoritatea crestinilor gandesc asa. Ei apeleaza la Iisus ca mijlocitor pe langa un Dumnezeu sever, uneori furios, asezat undeva intr-o parte a Universului numita Cer. Marii intelepti ne invata insa ca acest Cer nu se gaseste altundeva decat in propria noastra Constiinta. Unii crestini cred ca este posibil sa ajunga la Dumnezeu doar prin intermediul Fiului Sau, care este mai putin auster si mai iubitor (in perspectiva lor) decat acesta, uitand astfel ca Dumnezeu este dragoste. Fiul Sau este marea si nobila Fiinta numita de toti „Cel Binecuvantat“, iar invierea Sa este comemorata in ziua de Pasti.
   Sarbatoarea Pastelui, ca si cea a Craciunului, pot insa avea pentru fiecare dintre noi - in functie de gradul nostru de trezire spirituala, de deschidere sufleteasca si de sensibilitate si rafinament interior - si o alta semnificatie, mai profunda, esoterica si oarecum personala (in sensul de a fi traita cu toata fiinta, stabilind o legatura directa, reala, a fiecaruia dintre noi cu Dumnezeu). Pentru o astfel de fiinta, sarbatoarea Pastelui nu aminteste doar de invierea lui Iisus Christos, ci simbolizeaza invierea Constiintei Christice in fiecare Constiinta umana. „Constiinta Christica“ este o stare elevata de constiinta care este caracterizata de legatura directa, apropiata, cu Dumnezeu, de o perceptie globala si obiectiva a realitatii si de o infinita iubire si compasiune pentru tot ceea ce exista.  Esoteric, Pastele semnifica invierea marelui invatator si educator care a eliberat omenirea de servituti si limitari materiale. Acest mare suflet a venit pe Pamant pentru a ne arata in plenitudinea sa drumul catre veritabilul Dumnezeu, atotputernic, omniprezent si atotstiutor. El ne-a facut sa vedem ca Dumnezeu este intreaga Bunatate, intreaga Intelepciune, intregul Adevar, este totul in Tot. Marele Invatator, a carui inviere ne este amintita de aceasta sarbatoare, a fost trimis pentru a ne arata si a ne face sa intelegem ca Dumnezeu nu se afla doar in afara, ci si inlauntrul nostru, ca el nu se desparte (nu este separat) niciodata de nici una dintre creatiile sale, ca el este intotdeauna un Dumnezeu drept si iubitor, ca el este in tot, stie tot, cunoaste totul si contine intreg adevarul. Toata cunoasterea lumii nu ne‑ar putea permite nici macar o intelegere partiala a intregii semnificatii a acestei sfinte invieri.
   Rolul acestui mare Invatator si educator este urias - convingere pe care speram ca o impartasesc toti oamenii, fie ei credinciosi sau atei. El a venit spre noi pentru a ne face sa intelegem mai bine viata aici, pe pamant. El ne-a aratat ca toate limitarile materiale vin de la om, si niciodata nu trebuie sa le interpretam altfel. Aplicand invatatura sa, am putea indeplini aceleasi lucrari ca si el, si chiar mai mari, asa cum El insusi ne spune. Iisus Christos a venit pentru a ne arata mai explicit ca Dumnezeu este unica si marea cauza a tuturor lucrurilor, ca El este Totul.
   Deci nu trebuie doar sa ne sprijinim pe medierea si iubirea lui Iisus, ci sa-i urmam calea si invatatura. Invierea Sa trebuie din aceasta perspectiva sa ne aminteasca de invatatura Sa, care poate fi rezumata in cateva cuvinte din predica de pe Munte: "Fiti desavarsiti, asa cum Tatal vostru este desavarsit." Bucuria invierii sale nu inseamna doar ca El va lua asupra Sa pacatele lumii, mantuind-o astfel, cat faptul ca El arata calea spre Dumnezeu si o intrupeaza cu infinita dragoste si intelepciune, bucuria de a sti ca imensul Sau suflet ne imbratiseaza si ne sprijina in efortul nostru de a trai o viata divina aici, pe pamant, de a ne apropia de Dumnezeu. Iisus este permanent prezent, noi suntem cei care deseori il uitam, iar sarbatorile sfinte ne ajuta sa restabilim - macar temporar - legatura cu El.
   Exista multe presupuneri asupra modului in care Iisus a primit invatatura divina. Acest fapt este insa mai putin important, intrucat totul vine de la Dumnezeu, sursa unica a tuturor lucrurilor. Primind la randul nostru aceasta invatatura, prin citirea cartilor sfinte sau prin revelatie, dar in primul rand prin deschiderea inimilor noastre fata de Iisus, vom urmari ca invatatura sa rodeasca in noi si sa o daruim la randul nostru, pentru a putea primi apoi mai mult. A darui inseamna aici nu neaparat incercarea de a-i invata pe altii, cat a trai plenar in spiritul ei - inseamna sa fim un canal constient prin care iubirea divina sa se reverse in lume, inseamna sa fim un “stalp de lumina” care leaga pamantul cu Cerul, sa traim permanent in contact cu prezenta Divina, in starea de Constiinta Christica - sa fim veritabili Fii ai lui Dumnezeu pe acest Pamant.
   Sarbatoarea Pastelui trebuie astfel sa ne aminteasca faptul ca Iisus nu a venit pentru a ne aduce o noua dogma, ci pentru a ne ajuta sa intelegem ca suntem Fiii lui Dumnezeu, pentru a ne ajuta sa traim aceasta legatura directa cu Dumnezeu - aceasta fiind Calea, Adevarul si Viata.
   Sarbatoarea Pastelui semnifica, pentru cel deschis sufleteste, invierea lui Iisus in sufletul sau si deci propria sa inviere: doar aceasta inviere launtrica ne poate duce pe cele mai inalte culmi ale spiritului.

► Sarbatoarea Pastelui

„Sarbatoarea Pastelui semnifică, pentru cel deschis sufleteste, invierea lui Iisus in sufletul sau si deci propria sa inviere: doar aceasta inviere launtrica ne poate duce pe cele mai inalte culmi ale spiritului.“

Omenirea incepe sa isi dea seama din ce in ce mai clar ca toate transformarile care se manifesta in zilele noastre nu mai pot fi considerate simple evenimente trecatoare. Milioane de oameni isi pierd slujbele si statutul profesional, care parea asigurat pentru totdeauna. Toate tentativele de rezolvare a problemei somajului au esuat in mare masura. In numeroase tari, valoarea banilor se topeste precum zapada la soare. Materiile prime si resursele energetice au devenit din ce in ce mai rare. Stiinta si tehnica par sa-si piarda controlul asupra lumii artificiale careia tot ele i-au dat viata. Omenirea devine - pe buna dreptate - din ce in ce mai ingrijorata de posibilele catastrofe care o pot ameninta. Euforia nascuta dintr-un progres al carui control devine din ce in ce mai indoielnic a inceput sa faca loc unei temeri si unei angoase tot mai profunde in legatura cu viitorul omenirii. Desi nivelul de trai a sporit in unele tari intr-o maniera remarcabila si cu o viteza surprinzatoare, inca si mai rapid au crescut insatisfactia, ura si gelozia. Lipsa credintei si imoralitatea se raspandesc pretutindeni, dand nastere la tot mai multe acte de violenta si la orori din ce in ce mai mari. Tinerii au disparut aproape in totalitate din biserici. In acelasi timp, materialismul a invadat intreaga lume. In nici un alt moment din istoria omenirii acest fenomen nu a capatat o asemenea amploare.
   La modul general, mesajul lui Iisus a devenit strain omului din epoca actuala. Legatura autentica cu Dumnezeu a disparut aproape complet, si chiar si cei care continua sa accepte religia nu mai gasesc astazi fundamentele pe care sa isi sprijine credinta. Increderea in afirmatiile bisericii este serios zdruncinata. Frica de Dumnezeu a domnit prea mult timp, ea fiind exploatata si comercializata chiar de catre cei care ar fi trebuit sa o inlature cu sfatul lor. Religiozitatea bisericii a capatat o forma care nu se mai adreseaza tinerei generatii. Bisericile sunt din ce in ce mai goale.
   Exista totusi numeroase persoane, care continua sa ascunda in profunzimea sufletului lor o sete dupa marile adevaruri. Acestor suflete ingrijorate li se adreseaza si materialul de fata, care ofera o viziune mai putin cunoscuta asupra invataturii religioase obisnuite, si care ne poate ajuta sa-L intelegem mult mai profund si in realitatea revelatiilor Sale divine pe Iisus Christos.
   In timp ce traditia religioasa se afla in plin proces de descompunere, cazand prada celor mai bizare si mai contradictorii idei si ideologii, capabile sa dea nastere unei confuzii generalizate, tot mai multi oameni se intreaba de ce Dumnezeu ramane mut? Dar El nu este deloc mut! Din toate timpurile, Dumnezeu a trimis mesaje si avertismente omenirii, care nu le-a acceptat insa decat rareori. Chiar si mesajul divin, atat de generos, adus de Iisus, Fiul lui Dumnezeu, a fost in mare parte ignorat sau rastalmacit.
   Otrava materialismului a patruns astazi adanc si in esenta crestinismului. Ramane totusi intrebarea tulburatoare daca mai exista vreun mijloc prin care putem recunoaste Revelatia lui Dumnezeu...

aici partea a doua a articolului >>

Citiţi şi:

► Problema intervenţiei extraterestre în contextul actual al omenirii

► Boddhisattva

BODDHISATTVA-sii sunt fiinte umane exceptionale, care s-au incarnat nu din necesitate KARMA-ica, ci numai pentru a sustine evolutia spirituala a umanitatii, slujindu-l astfel cu abnegatie pe Dumnezeu.
   Idealul de BODDHISATTVA este unic in peisajul spiritualitatii planetare si, in ciuda interpretarilor occidentale conform carora acesti BODDHISATTVA-si „renunta” la eliberarea spirituala ultima pentru a servi umanitatea, perspectiva spiritualitatii tibetane este profund pozitiva: BODDHISATTVA-sii sunt fiinte care au atins starea de indumnezeire (sau sunt orientate cu toata fiinta lor catre acest ideal spiritual suprem) si, in deplin acord cu vointa divina, se daruiesc pline de abnegatie ajutorarii tuturor fiintelor din Univers.
   Regasim in aceasta traditie ecouri ale unor revelatii esentiale despre sferele spirituale angelice, prezentate in Occident de mari vizionari precum Swedenborg si Lörber: activitatea neobosita in slujba lui Dumnezeu, prin care ingerii sustin transformarea spirituala a oamenilor, este o lege divina a lumilor spirituale. Fiintele umane care aspira la randul lor, sa atinga starea de indumnezeire trebuie sa se supuna si ele acestei legi a activitatii neobosite si slujirii neincetate a lui Dumnezeu Tatal. Prin urmare, idealul uman de BODDHISATTVA la care aspira yoghinii tibetani confirma, atat prin existenta lui, cat si prin manifestarea a foarte multi BODDHISATTVA-si in Tibet, ghidarea spirituala directa a Shambalei, taramul subtil in care traiesc intelepti care isi dedica intreaga viata lui Dumnezeu, sprijinind din plan subtil evolutia umanitatii si ajutand cu abnegatie toate fiintele umane care se afla pe o cale spirituala autentica.

(fragment din articolul Shambala este reală (III), de pe yogaesoteric.net, preluat din YOGA MAGAZIN nr. 35)

Multumim.

Citiţi şi:
► Problema intervenţiei extraterestre în contextul actual al omenirii

► Prezentul, trecutul si viitorul...

Prezentul, trecutul si viitorul sunt valuri care se sparg pe acelasi mal.

► Despre moarte. Si constientizare

In cutremurul de acum din Italia au parasit definitiv planul fizic, oficial, aproape 300 de oameni. Printre care si 7 romani. Cati dintre noi suntem oare constienti ca acest moment al asa-numitei morti va veni, inevitabil, pentru fiecare dintre noi? Ce inseamna de fapt a fi constient? Ce este viata? Ce este moartea? 

Gandhi spunea despre occidentali ca nu traiesc ci functioneaza... La fel, si Gurdjieff vorbea despre omul-masina: "Pentru a înţelege omul zilelor noastre, nu este nevoie să studiem psihologia, este nevoie să studiem automatica."

Prin urmare, CINE sa fie constient? Si mai ales de MOARTE...

Tibetanii, ca si alte popoare din vechime, din vremea in care traditiile spirituale aveau inca suflu, au transformat momentul mortii intr-o "tehnica" de evolutie spirituala - vezi Bardo Thodol.

E bine - se spune in popor - ca inainte sa pleci la drum, sa te asezi o clipa, sa-ti limpezesti constiinta...

► SHIVA manifestat ca un lingam de foc

(Fragment din SHIVA PURANA)

In mitologia hindusa abunda legendele in care SHIVA joaca un rol central. Dintre nenumaratele aspecte si manifestari ale lui SHIVA, manifestarea sa ca un lingam de foc este printre cele mai inedite si misterioase. Imemoriala legenda, care ne face accesibile invataturi spirituale fundamentale, este cuprinsa in capitolele 7-9 ale textului sacru SHIVA PURANA. Aici este descrisa interventia divina a lui Shiva in lupta pentru suprematie - lupta ce parea interminabila si care distrugea intreaga lume - dintre Brahma, creatorul universului si Vishnu, pastratorul acestuia.

Va oferim aici si un link pentru download-ul unei piese muzicale speciale care este folosita pentru meditatia de evocare in Akasha si comuniune cu SHIVA MANIFESTAT ca un LINGAM de FOC: DOWNLOAD MP3  

[Pentru a patrunde in intimitatea mitului, va oferim cateva precizari. Brahma este aspectul masculin (+), Vishnu este aspectul feminin (-), iar Shiva este aspectul transcendent, neutru (0) care permite atat intrarea in manifestare cat si transcenderea ei. Aceasta forta neutra care este invizibila, deoarece nu se manifesta niciodata in mod direct, produce si resoarbe atat plusul cat si minusul, integrandu-le totodata intr-un tot unitar; in absenta ei nimic nu poate sa existe.]

Iata fragmentul din SHIVA PURANA in care este descrisa manifestarea lui SHIVA ca un lingam de foc:

Pe campul de batalie, Brahma si Vishnu continuau sa se lupte pana la moarte, asteptand rezultatul confruntarii armelor lor supreme maheshvara si pashupata pe care ei insisi le proiectasera.
Flacarile care se degajau din batalia celor doua armate ardeau toate cele trei lumi. Vazand aceasta distrugere iminenta a universului, care ar fi fost prematura si ar fi venit intr-un moment nepotrivit, prezenta invizibila a lui Shiva si-a asumat forma terifianta a unei imense coloane de foc care a aparut intre cele doua ipostaze divine.
Si astfel, cele doua armate cuprinse de flacarile razboiului, care erau suficiente pentru a calcina intregul univers, au fost absorbite in imensa coloana de foc.
Vazand acest uimitor fenomen care le-a neutralizat armele, cei doi zei aflati in conflict s-au intrebat unul pe celalalt: „Ce este aceasta aparitie uimitoare?
Ce este aceasta coloana de foc care s-a ridicat intre noi? Ea depaseste domeniul perceptiei noastre senzoriale. Trebuie sa-i gasim inceputul si sfarsitul, sa aflam care este baza ei si care ii este varful!“
Punandu-se de acord cu aceasta decizie, cei doi eroi, mandri de vitejia lor, s-au angajat imediat in cercetare.
„Nu va exista nici un rezultat pozitiv daca vom ramane impreuna“, a spus atunci Vishnu si, asumandu-si forma unui mistret, a pornit catre in jos pentru a cauta baza coloanei de Lumina. La randul sau Brahma a luat forma unei pasari migratoare (hamsa) si a zburat catre inalt, in cautarea varfului coloanei.
Traversand lumile inferioare si mergand foarte departe catre in jos, Vishnu nu a reusit insa sa descopere baza uriasei coloane de foc. Complet epuizat, sub forma sa de mistret, el a reurcat catre campul de batalie.
Nici Brahma nu a reusit sa gaseasca varful acestei coloane, reintorcandu-se si el la punctul de plecare.
Atunci Shiva, plin de compasiune, s-a manifestat sub forma unei fiinte divine, revelandu-si prezenta in acea coloana infinita. El le-a vorbit astfel [capitolul 9]:
„Eu am doua aspecte: unul manifestat si unul nemanifestat. Nimeni altcineva nu detine aceste doua aspecte, de aceea nimeni altcineva nu poate fi Stapanul Suprem al Universului.
Natura mea este nemanifestata atunci cand sunt privit ca Realitate Suprema si manifestata, atunci cand sunt privit ca Suveran al universului.
Aceasta coloana infinita de foc sugereaza natura mea suprema, impersonala. Acest lingam va fi simbolul meu si voi toti il veti adora intotdeauna.
Dragii mei fii, acesta coloana de foc fara inceput si fara sfarsit va putea fi reprezentata de acum inainte si intr-o forma restransa, pentru necesitatile perceptiei obisnuite si ale adorarii sale.
Acest simbol al lingamului va aduce celui intelept starea de beatitudine. Adorarea sa este cel mai bun mijloc de a obtine atat fericirea nesfarsita in aceasta lume cat si desavarsirea spirituala ultima. El va putea inlatura toate eventualele renasteri obligatorii in sfera iluziei si a ignorantei, ale oricaror fiinte incarnate.
Indeplinirea ceremoniilor spirituale, realizarea de ofrande sau rugaciunea, tot ceea ce va constitui o practica spirituala in legatura cu acest simbol va fi de un milion de ori mai eficient decat fara raportarea la el.
Daca voi fi adorat in forma Mea suprema de lingam si daca in aceasta raportare la lingam se vor realiza toate celelalte ceremonii si procedee spirituale, se vor obtine cu siguranta cele cinci forme de eliberare [cunoscute in traditia indiana]: a trai in aceeasi lume divina cu Mine – salokya, a fi mereu aproape de Mine – samipya, a fi intru totul la fel ca Mine – sarupya, a atinge aceleasi puteri divine ca Mine – sarishti si a fi in intregime identificat cu Mine – sayujia.
Astfel veti putea obtine cu totii implinirea tuturor dorintelor voastre!
Simbolul lingamului si Eu Insumi, care sunt astfel simbolizat, nu suntem doua entitati diferite. Lingamul este chiar Fiinta Mea Absoluta. El permite adoratorilor Mei sa se apropie de Mine. El este astfel intotdeauna si in intregime demn de veneratie.“

(articol preluat de pe site-ul yogaesoteric)

Multumim


Citeşte şi:
► 2012 - începutul unei ere noi

► Problema intervenţiei extraterestre în contextul actual al omenirii

► Un senzational mesaj-referendum al unei civilizatii extraterestre avansate ce se adreseaza tuturor oamenilor de pe planeta Pamant

► Un Crăciun cum n-a mai fost  

► Tot ce e trecator...

"Tot ce e trecator este doar un simbol" , spunea Goethe.

► Orice rezonanta...

Orice rezonanta este (duce catre) o lume completa, sau cel putin este samanta unei lumi complete: inverzirea unui copac, ciripitul unei pasari... (Interesant, nu am spus "frunzele" ci "inverzirea"!)
Malraux spunea de altfel ca totul este semn. Ca si Goethe.

► Pentru tine - documentar (auto)biografic Gregorian Bivolaru

Realizat in 2002, atunci cand Grieg a implinit 50 de ani.

► Ideea de autoritate spirituala

    Printre evenimentele astrologice ale anului 2009 se numara si intrarea Nodului Nord lunar in semnul zodiacal Capricorn. Este un eveniment foarte important din punct de vedere astrologic, care poate forta actuala rasa umana sa isi asume cu mai multa responsabilitate propriile ei fapte. Este posibil ca evolutia spirituala la nivel planetar sa aiba in vedere rezolvarea actualei crize de sistem cu care deja ne confruntam. Aceasta problema a sistemului in care traim si a ordinii necesare noua va fi din ce in ce mai puternic resimtita de acum incolo.
   In acest context, semnul zodiacal Capricorn poate indica, atunci cand el este activat de catre o planeta sau de catre o energie care il tranziteaza, relatia pe care noi o putem avea cu toate formele de autoritate din viata noastra. Intr-o relativa ierarhie, asa cum constientizam autoritatea in existenta noastra, aceste forme sunt: tatal, profesorul, seful, fortele de ordine, autoritatile juridice, autoritatile politice, autoritatile spirituale si, evident, autoritatea suprema care este Dumnezeu Tatal. Este probabil ca, pe durata tranzitului Nodului Nord al Lunii prin Semnul zodiacal Capricorn, relatia dintre noi si o anumita forma de autoritate care este foarte importanta pentru existenta noastra sa capete o importanta majora. Este posibil ca, in contextul trezirii spirituale a lumii, ideea de Dumnezeu-Tatal sa fie din ce in ce mai prezenta si sa constituie un factor de unitate intre multe scoli, grupari sau directii spirituale. In diverse parti ale lumii, acolo unde conditiile energetice sunt favorabile, se vor manifesta si vor fi acceptate oficial autoritati spirituale certe - ghizi spirituali, mari initiati - care sa existe la scena deschisa, in mod absolut firesc.
   Cu alte cuvinte, pe durata tranzitarii Semnului zodiacal Capricorn de catre Nodul Nord al Lunii, perioada este favorabila intrarii in constiinta publica a ideii de autoritate spirituala. Daca pana la aceasta data un Ghid spiritual era sau nu considerat cum se cuvine de catre societate, dupa aceasta perioada de timp, cand Nodul Nord al Lunii isi va incepe tranzitul prin Semnul zodiacal Sagetator, societatea va fi deja capabila sa inteleaga si sa accepte institutia Ghidului spiritual in viata ei. Deci este vorba despre legiferarea Ghizilor spirituali ca forme de autoritate publica si absolut necesara noii omeniri. Probabil ca la data aceea, cand se va vorbi despre ei, in special la noi in tara nu se va mai „revolta“ nimeni ca ei exista.

Sursa: articolul EVENIMENTELE ASTROLOGICE ALE ANULUI 2009, de astrolog Rodica Purniche, de pe site-ul www.yogaesoteric.net

Citeste si:
►Viziunea lui Enoh: Cea mai veche revelatie – Dumnezeu vorbeste omului

► 2012 - începutul unei ere noi

► Problema intervenţiei extraterestre în contextul actual al omenirii

► SHIVA manifestat ca un lingam de foc  

► Un senzational mesaj-referendum al unei civilizatii extraterestre avansate ce se adreseaza tuturor oamenilor de pe planeta Pamant

► Un Crăciun cum n-a mai fost  

► „Iti daruiesc iubirea mea neconditionata!“

„Intr-o dimineata, am hotarat sa ma rog pana voi obtine un raspuns. «O, Mama binevoitoare a Universului! Invata-ma tu, prin viziuni, sau printr-un Ghid spiritual trimis de tine insati!» Plangand, ma rugam si orele treceau fara sa primesc un raspuns. Deodata, m-am simtit proiectat in sfere inaccesibile.
 – Ghidul tau spiritual va veni chiar azi.
 O voce de femeie, cu accente celeste, parea sa vina de peste tot si de nicaieri. Aceasta experienta divina fu tulburata de un strigat patrunzator; un preot tanar, numit Habu, ma chema din bucataria situata la etajul inferior:
 – Mukunda! Ajunge cu meditatiile! Este nevoie de tine pentru cumparaturi.
 Altadata as fi replicat fara ezitare. Acum mi-am sters lacrimile si m-am resemnat sa ascult. Habu si cu mine am plecat spre o piata indepartata, situata in cartierul bengalez din Benares. Cand am inceput cumparaturile in bazar, arzatorul soare indian nu era inca la zenit. Pasii ne-au purtat prin multimea multicolora a sotiilor, ghizilor, preotilor, vaduvelor, brahmanilor plini de demnitate si a taurilor sfinti.
 In timp ce strabateam o alee de piatra, am intors capul si am vazut un om cu o fata cristica, imbracat in roba portocalie a SWAMI-lor, stand nemiscat pe partea cealalta a strazii. Instantaneu, mi-a parut cunoscut dintotdeauna. Il devoram din ochi. Apoi m-a cuprins indoiala. «Confunzi acest calugar pelerin cu cineva cunoscut. Continua-ti drumul, visatorule!»
 Dupa 10 minute, mi-am simtit picioarele ca de plumb; impietrite, ele refuzau sa ma duca mai departe. M-am intors, picioarele ma ascultau! Am incercat sa o iau in directia initiala si din nou ceva le impiedica sa se miste. «Sfantul ma atrage magnetic catre el!» Cu aceasta idee in cap, am intins pachetele mele lui Habu, care, nu fara surprindere, observase miscarile mele. In final, el a izbucnit in ras:
 – Ce ai? Ai innebunit?
 Tumultul meu interior nu m-a lasat sa raspund. Tacut, am luat-o inapoi, ajungand la aleea pietruita. Distingeam chipul plin de pace care privea cu intensitate in directia mea. Dupa cativa pasi, eram la picioarele lui.
 – Invatatorul meu divin!
 Chipul sau imi aparuse in mii de viziuni. Acei ochi linistiti, acel cap leonin, cu barba ascutita si cu parul fluturand erau cele care ma fascinasera in reveriile mele ca o promisiune pe care atunci nu o intelesesem pe deplin.
 – In sfarsit ai venit, fiul meu!
 Ghidul meu spiritual repeta, iar si iar, aceste cuvinte in bengali; vocea ii tremura de bucurie:
 – De cati ani te astept!
 Am tacut amandoi multa vreme, cuvintele nemaifiind necesare. O melodie fara sunete rasuna in inima Ghidului spiritual si a aspirantului. O intuitie de nezdruncinat imi spunea ca Ghidul spiritual pe care tocmai il regasisem Il cunoaste pe DUMNEZEU si ca va sti sa ma conduca la El. Intunericul vietii mele trecute fugea din calea noului rasarit, al amintirilor prenatale. Trecut, prezent si viitor nu sunt decat o eterna reintoarcere. Nu era prima data cand Soarele rasarea si eu ma gaseam la picioarele sale sfinte!
 Tinandu-ma de mana, Ghidul meu ma conduse la resedinta lui temporara din cartierul Rana Mahal din Benares. Mergea cu un pas hotarat. Inalt si foarte drept, desi avea 55 de ani la acea vreme, era sprinten si viguros ca un tanar. Ochii lui, inchisi la culoare, mari si frumosi, sclipeau de intelepciune. Parul, usor ondulat, ii indulcea fata nobila si puternica. In el, forta fuziona armonios cu gratia.
 In timp ce ne indreptam spre terasa unei case care dadea spre Gange, el imi spuse afectuos:
 – Iti voi darui asezamantul meu spiritual si tot ceea ce posed.
 – Eu nu caut decat intelepciunea si realizarea Divina, i-am raspuns eu. Acestea sunt singurele comori pe care le doresc!
 Soarele apusese deja pe jumatate cand Ghidul meu spiritual vorbi din nou. Ochii lui reflectau o tandrete fara margini:
 – Iti daruiesc iubirea mea neconditionata!
 Cuvinte infinit de pretioase! Un sfert de secol s-a scurs inainte ca eu sa mai am o dovada audibila a dragostei lui: era zgarcit cu manifestarile verbale ale tandretii; tacerea se potrivea mai mult inimii sale oceanice.
 – Imi vei acorda tu, in schimb, aceeasi dragoste neconditionata?
 Ma privi cu increderea unui copil.
 – Te voi iubi mereu, GURUDEVA!
 – Dragostea obisnuita este egoista si isi are originea in dorinte si in satisfacerea lor. Iubirea divina este neconditionata, nelimitata, neschimbatoare. Permanentele oscilatii ale inimii umane dispar pentru totdeauna la contactul cu iubirea pura.
 El adauga umil:
 – Daca vreodata voi pierde contactul cu DUMNEZEU, promite-mi ca ma vei aseza cu capul in poala ta si ma vei ajuta sa ma reintorc la Cel prea iubit, pe care amandoi Il adoram.“

(Fragment din Autobiografia unui Yoghin, de Paramahansa Yogananda)

► Un adevarat Ghid spiritual...

„Un adevarat Ghid spiritual este cel care, cu puterea divina ce ii vine in valuri uriase de la DUMNEZEU, ne impulsioneaza, oferindu-ne propriul sau exemplu. Astfel, el ne deschide fiinta spre cele ceresti si ne ajuta sa facem impreuna cu el primii pasi dincolo de poarta Paradisului: inefabila poarta secreta a cunoasterii spirituale.“ - profesor yoga Gregorian Bivolaru

► Iubirea este...

„Iubirea este acţiunea de a fi un focar de fericire şi sublimă împlinire în acelaşi spaţiu cu alte fiinţe.“

                                                  
                                                                          - profesor yoga Gregorian Bivolaru

► Cel promis... (fragment din uimitoarea profetie a Vangai)

„In bucuria acestei lumi, in Romania isi va incepe lucrarea cel promis. Mai tarziu, atunci cand va fi recunoscut de aceia care sunt drepti si alesi, se va bucura intregul Pamant de nasterea Lui. Dumnezeu il va ocroti intr-un loc, departe de locul unde se odihnesc strabunii sai, pana cand va veni ceasul sau. Cu puterea de sus, de la Dumnezeu, el va fi daruit. Pamantul, apa, focul, ii vor veni in ajutor. Odata cu inceperea lucrarilor lui in aceasta lume, tot ceea ce este construit pe minciuna si pe rau se va narui. El va fi piatra de temelie pentru omenire. Primii care il vor recunoaste vor fi aceia din propriul sau popor din care el a iesit. Drept rasplata, el va aduce apoi acest popor pe cea mai inalta culme a desavarsirii divine din aceasta lume. Acest popor (poporul roman) va deveni prin indreptarea sa o adevarata pilda vie pentru toate popoarele Pamantului. El nu va veni cu un cal viu, ci cu un cal de fier, pe care cu ajutorul lui Dumnezeu, singur il va manui.“

* * *

Cititi si alte articole din seria privitoare la MISIUNEA SPIRITUALA A ROMÂNIEI:

- Renasterea Romaniei

- România reprezinta viitorul Europei si chiar al lumii intregi
- Profetiile lui Sundar Singh (fragmente) - Misiunea Spirituala a Romaniei
- O uimitoare profetie a clarvazatoarei Vanga Dimitrova, supranumita Oracolul Bulgar, despre Romania
- Romania va deveni centrul spiritual al omenirii
- PROFETIILE LUI SUNDAR SINGH (integral) - „Misiunea spirituala a Romaniei“ 

► GURU YOGA

Si fiindca tot am amintit in articolul precedent de Padmashambhava, va prezentam acum foarte pe scurt GURU YOGA.

Aceasta este o forma tibetana de YOGA bazata in principal pe ritualuri de adorare a Ghidului spiritual si pe anumite tehnici de vizualizare si meditatie care vizeaza identificarea cu acesta.

Initiatorul ei a fost marele Ghid spiritual tibetan Padmashambava (secolul VIII). Nu intamplator, aceasta forma de YOGA a aparut in Tibet pentru a compensa o mare carenta a spiritualitatii tibetane (profund influentata de religia budista), in care exista o viziune mult mai putin transfiguratoare fata de Ghidul spiritual decat in traditia hindusa din India. In Tibet, in perioada respectiva, criteriul principal pentru oferirea invataturilor spirituale era plata unei anumite taxe.