Din Catalogul expozitiei:
„Cu The Lost World of Old Europe [Lumea Pierduta a Vechii Europe], dorinta noastra este sa aratam ca putem gasi o lume bogata si complexa atunci cand cautam dincolo de definitiile traditionale si inguste ale antichitatii, ba chiar dincolo de reprezentarile standard ale dezvoltarii civilizatiei occidentale.“ [sublinierea noastra]
Prima dintre intrebarile arzatoare ale acestei expozitii:
Cele care conduceau erau femeile?
„In cultura materiala a Vechii Europe predominau figurinele feminine. Ele sunt reprezentate atat individual cat si in grupuri mari, si in contexte identificate ca domestice, rituale, religioase si funerare. Proliferarea imageriei feminine in decursul celui de-al cincilea si al celui de-al patrulea mileniu i.Hr. i-a determinat pe unii cercetatori sa interpreteze cultura Vechii Europe ca fiind o lume pasnica in care cultul zeitei, centrat pe femeie, prevaleaza. Barbatii, conform acestei teorii, jucau un rol in mare masura secundar in societate. Unii cercetatori considera totusi acest argument ca fiind idealizat - in fapt, multe sate erau fortificate, impreuna cu barbatii erau ingropate si arme, iar barbatii adulti aveau cele mai bogate morminte in cimitire.“
Puteti vedea mai in amanuntime despre ce este vorba aici.
Aceasta expozitie a fost prezentata in The Epoch Times, Discover Magazine, ScienceMag si, de asemeni, in New York Times.
Iata in cele ce urmeaza cateva fragmente ale articolului din New York Times:
„O cultura europeana pierduta, scoasa din obscuritate
Intr-o expozitie numita „Lumea Pierduta a Vechii Europe“, deschisa la Institutul pentru Studiul Lumii Antice de la Universitatea din New York, sunt prezentate artefacte din valea Dunarii de jos si colinele de la poalele Balcanilor.
Inaintea gloriei care a fost cea a Greciei si a Romei, si chiar inaintea primelor orase din Mesopotamia sau a templelor de pe malul Nilului, in valea Dunarii de jos si printre colinele de la poalele Balcanilor au trait oameni care au fost inaintea timpului lor in arta, in tehnologie si in comertul la mare distanta.
Timp de 1500 de ani, incepand de dinainte de 5000 i.Hr., ei au facut agricultura si au construit orase considerabile, unele cu pana la 2000 de locuinte.
Modelele frapante ale ceramicii lor vorbesc despre rafinamentul limbajului vizual al acestei culturi. Pana la unele descoperiri recente, cele mai uimitoare artefacte au fost omniprezentele figurine de ceramica reprezentand „zeite” si care au fost la origine interpretate drept o dovada a puterii spirituale si politice a femeilor in societate.
Noile cercetari, spun arheologii si istoricii, au sporit intelegerea acestei indelung ignorate culturi, care pare se se fi apropiat de pragul statutului de „civilizatie“. Cu toate acestea, scrisul nu fusese inca inventat, astfel ca nimeni nu stie cum isi spuneau acei oameni. Pentru unii cercetatori, poporul si regiunea respectiva constituie pur si simplu Vechea Europa.
Putin cunoscuta cultura a fost scoasa din obscuritate intr-o expozitie, „Lumea Pierduta a Vechii Europe: Valea Dunarii, 5000-3500 i.Hr.“, care a fost deschisa luna trecuta [noiembrie 2009] la Institutul pentru Studiul Lumii Antice al Universitatii din New York. Pentru prima oara in Statele Unite, sunt prezentate mai mult de 250 de artefacte de la muzee din Bulgaria, Moldova si Romania. Expozitia va ramane deschisa pana pe 25 aprilie.
La apogeul sau, la aproximativ 4500 i.Hr., a spus David W. Anthony, curatorul invitat al expozitiei, „Vechea Europa a fost printre cele mai sofisticate si avansate tehnologic zone din lume” si a dezvoltat „multe dintre semnele politice, tehnologice si ideologice ale civilizatiei“.
La avanpremiera expozitiei, Roger S. Bagnall, directorul institutului, a recunoscut ca pana acum „foarte multi arheologi nu au auzit de aceste culturi ale Vechii Europe“. Admirand ceramica plina de culoare, dr. Bagnall, specialist in arheologie egipteana, a remarcat ca la acea vreme „egiptenii cu certitudine nu faceau o astfel de ceramica“.
Un catalog al expozitiei, publicat de Princeton University Press, este primul compendiu in engleza al cercetarilor privitoare la aceasta cultura a Vechii Europe. Cartea, editata de dr. Anthony impreuna cu Jennifer Y. Chi, directorul asociat pentru expozitii al institutului, include eseuri apartinand unor experti din Marea Britanie, Franta, Germania, Statele Unite si din tarile unde a existat aceasta cultura. [sublinierea noastra]
Dr. Chi a spus ca expozitia reflecta interesul institutului pentru studiul relatiilor dintre culturile binecunoscute si cele „subapreciate“.
Cu toate ca sapaturile din ultimul secol au descoperit numeroase urme de asezari stravechi si figurine reprezentand zeite, abia atunci cand arheologii locali au descoperit in 1972 un mare cimitir din mileniul cinci i.Hr., la Varna, in Bulgaria, ei au inceput sa realizeze ca nu era vorba de niste oameni saraci care traiau in societati egalitare nestructurate. Chiar si atunci, limitati in izolarea razboiului rece, in spatele Cortinei de Fier, bulgarii si romanii nu au putut sa comunice aceste descoperiri in Occident.
Intr-o zona larga, care cuprinde actualul teritoriu al Bulgariei si al Romaniei, acei oameni locuiau in sate formate din case - cu o incapere sau mai multe - adunate in interiorul unor palisade. Casele, unele cu doua etaje, erau structurate din lemn, cu peretii tencuiti cu lut si dusumele de pamant batut.
Cateva orase din zona Cucuteni, o mai tarzie si aparent robusta cultura din nordul Vechii Europe [actualmente in Romania, judetul Iasi], au ajuns sa cuprinda mai mult de 800 acri ca suprafata, arheologii considerandu-le mai mari decat orice alte asezari umane cunoscute ale vremii.
O intreaga galerie este consacrata figurinelor de ceramica, cele mai familiare si provocatoare dintre comorile apartinand acestei culturi. Ele au fost gasite in orice cultura apartinand Vechii Europe si in diverse contexte: in morminte, case, altare si alte posibile „spatii religioase“.
Una dintre cele mai bine cunoscute este figura de lut ars a unui barbat asezat, cu umerii plecati si tinandu-si capul in maini, intr-o postura de evidenta contemplare. Numita „Ganditorul“, aceasta statueta si inca o figurina feminina asemanatoare au fost gasite intr-un cimitir apartinand culturii Hamangia, din Romania. Starea lor era oare una meditativa sau indurerata? Multe dintre figurine reprezinta femei reprezentate foarte abstract, cu trupuri scurtate sau alungite, sani imbelsugati si solduri largi. Sexualitatea explicita a acestor figurine invita interpretari legate de fertilitate, atat cea a oamenilor cat si cea a pamantului.
Un set impresionant de 21 de mici figurine feminine, asezate intr-un cerc, a fost gasit intr-un sat pre-Cucutenian, in nord-estul Romaniei.
Unii si-au imaginat aceste figurine ca fiind un „Consiliu al Zeitelor“. In influentele sale carti, scrise cu trei decenii in urma, Marija Gimbutas, antropolog la Universitatea din Los Angeles, California, sustine ca acestea si alte asa-numite figurine tip Venus reprezinta divinitati apartinand unui cult al Zeitei Mama, care era preponderent in Europa preistorica.
Cu toate ca dr. Gimbutas are inca aderenti inflacarati, multi cercetatori se limiteaza la explicatii mai conservatoare, nondivine.
„Ganditorul“, de exemplu, spun ei, este imaginea voastra, a noastra, a arheologilor si istoricilor, care suntem cu totii confruntati si uluiti de aceasta cultura „pierduta“ in sud-estul Europei, a unor oameni care au trait cu mult inainte sa fi fost scris un singur cuvant sau sa fi fost invartita vreo roata.
(O versiune a acestui articol a fost tiparita pe 1 Decembrie 2009, pe pagina D1 a editiei din New York.)“
Puteti vedea o parte dintre exponate aici
(Am aflat despre aceasta expozitie de pe un blog numit ROMANIA-DACIA, CASA NOASTRA)
Citiţi şi:
► Problema intervenţiei extraterestre în contextul actual al omenirii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu