Când spunem Neamul Românesc, înţelegem nu numai toţi românii trăind pe acelaşi teritoriu, având acelaşi trecut şi acelaşi viitor, acelaşi port, aceeaşi limbă, aceleaşi interese prezente. Când spunem Neamul Românesc înţelegem toţi românii, atât cei vii cât şi cei trecuţi în lumea de dincolo, care au trăit de la începutul istoriei pe acest pământ şi care vor trăi şi în viitor. Deci Neamul cuprinde toţi românii aflaţi în viaţă, toate sufletele morţilor şi mormintele strămoşilor, şi pe toţi cei care se vor naşte români. Un popor ajunge la conştiinţa de sine când ajunge la conştiinţa acestui întreg, când o depăşeşte pe cea a intereselor sale.
Neamul are un patrimoniu fizic-biologic, carnea şi sângele, un patrimoniu material, pământul ţării şi bogăţiile lui, precum şi un patrimoniu spiritual, care cuprinde concepţia lui despre Dumnezeu, lume şi viaţă, onoarea lui şi cultura lui. Toate aceste trei patrimonii îşi au importanţa lor, de aceea neamul este dator să şi le apere, dar cea mai mare însemnătate o are patrimoniul său spiritual, pentru că numai el poartă pecetea eternităţii. Un neam trăieşte în veşnicie prin concepţia, onoarea şi cultura lui. De aceea, conducătorii naţiilor trebuie să judece şi să acţioneze ţinând seama în primul rând de onoarea istorică şi de interesele eterne ale neamului.
Mulţimile au câteodată contactul cu Sufletul Neamului, mulţimile văd şi simt Neamul cu morţii lui, cu întregul trecut, cu oamenii de seamă şi simt toate clipele de mărire ca şi acelea ale înfrângerii, simt cum prevestesc viitorul. Contactul acesta cu neamul întreg e plin de înfrigurare. Atunci fiecare se simte în unitate cu ceilalţi şi cu Sufletul Neamului. Aceasta va fi fiind mistica naţională pe care unii o critică pentru că nu ştiu ce este şi pe care nu o pot defini pentru că nu o pot trăi. Dacă mistica creştină cu finalul ei, extazul, este contactul omului cu Dumnezeu, într-un salt din natura umană în natura divină, cum spune Nichifor Crainicu, mistica naţională nu este altceva decât contactul omului sau al mulţimilor cu Sufletul Neamului lor, printr-un salt pe care acestea îl fac din lumea preocupărilor personale în lumea eternă a neamului; nu cu mintea, căci aceasta o face orice istoric, ci trăind cu sufletul lor.
Sufletul Neamului Românesc este mare, este puternic, dar trebuie să fie apelat pentru ca să intrăm în comuniune cu el. Dacă nu realizăm aceasta, el există în afara noastră şi noi existăm în afara lui. Chiar dacă el ne cuprinde şi suntem în el exact ca un fir de nisip în burta elefantului, el nu ne poate inspira şi sprijini decât în măsura în care ne deschidem şi vibrăm la unison cu el. Şi, pentru aceasta, este foarte bine ca noi să recurgem la meditaţii colective care să ne permită intrarea în comuniune cu Sufletul Neamului şi în felul acesta vom reuşi să comunicăm cu el, să menţinem această legătură vie şi astfel să participăm la această creştere şi menţinere a forţei Sufletului Neamului Românesc.
Pentru că, după cum observăm cu toţii, francmasonii, conduşi din umbră de aşa zişii iluminaţi, urmăresc să distrugă graniţele şi în felul acesta să anuleze specificul tuturor neamurilor pentru ca să existe o singură naţiune, zic ei, şi care să fie condusă de un singur conducător, prin care să domine întreaga planetă, noi suntem datori în faţa lui Dumnezeu, în faţa martirilor acestui Neam şi în faţa propriei conştiinţe, să oprim declanşarea acestui rău şi să transformăm în Bine destinul Poporului Român, în corelaţie cu profeţiile lui Sundar Singh şi ale clarvăzătoarei Vanga. Marele nostru poet Mihai Eminescu a anticipat şi el acest destin minunat al Poporului Român, prin versurile:
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Pentru că, după cum bine ştim, astrele înclină dar nu determină, fiinţa umană este întotdeauna capabilă să modifice destinul, chiar şi un destin planetar, dacă acţionează la unison. De aceea, să ne deschidem acum cât mai mulţi faţă de Sufletul Neamului Românesc, pentru împlinirea cu ajutorul lui Dumnezeu a destinului glorios al Poporului Român.
Clarvăzătoarea Vanga din Bulgaria spunea: „Românii sunt oameni speciali, dar nu mai cred în valorile lor şi, dacă mesajul le este adus de un străin, este mai bine primit decât de la unul de-al lor.“
Iată ce ne spune Dumnezeu prin gura ei:
„Eu sunt foarte mică pentru ca el să vină la mine, aşa că eu transmit această veste, care mi-a venit de Sus. Să fie despachetată în luna ianuarie, ziua 24, anul 2005 şi, în cel mult o lună de zile, să fie dusă celui la care voi face referire în text. Dacă nu se va putea ajunge la el, să fie dată celor din preajma sa. Să vă ajute Dumnezeu!
În bucuria acestei lumi, în România va veni cel promis lumii. Se va bucura întregul Pământ de naşterea lui. Dumnezeu îl va ocroti într-un loc, departe de locul unde se odihnesc străbunii lui, până când va veni ceasul său. Cu puterea de Sus va fi dăruit. Pământul, Apa, Focul îi vor veni în ajutor. O dată cu venirea lui în această lume, tot ceea ce este construit pe minciună se va nărui. Toate acestea se vor petrece în anul 2005. El va fi piatra de temelie pentru omenire. Primii care îl vor recunoaşte vor fi cei din poporul său, poporul din care el a ieşit. Drept răsplată, el va aduce acest popor pe cea mai înaltă culme a desăvârşirii, din întreaga lume. Acest popor va deveni o adevărată pildă pentru toate popoarele pământului. El nu va veni cu un cal viu, ci cu un cal din fier, pe care singur îl va mânui.“
Citeşte şi:
0 comments:
Trimiteţi un comentariu