„Ridic cupa de aur în sânta pomenire
Celui ce priceput-a înalta lui menire!“
Celui ce priceput-a înalta lui menire!“
Mihai Eminescu
De-a lungul vremii, românii, indiferent de provincia în care locuiau, Transilvania, Muntenia, Moldova, Basarabia şi Bucovina, au vorbit la fel, au cântat aceleaşi doine şi balade; au suferit de acelaşi dor şi l-au trăit în acelaşi chip gingaş şi dureros de dulce, cum l-au sintetizat pentru toţi Eminescu sau Blaga în dorul-dor; au deprins aceleaşi obiceiuri şi legi ale pământului şi şi-au unit înţelepciunea în aceleaşi proverbe şi zicători, creând împreună aceiaşi eroi de basm, de mit şi de legendă, pe care i-au impus în veşnicie Ion Creangă, Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Vasile Voiculescu, Mircea Eliade şi atâţia alţii.


