► Trezirea conştiinţei naţionale

A sosit momentul sa trezim in inimile noastre flacara iubirii de neam, sa ne ridicam cu fruntea sus, mandri ca suntem români, si sa aratam tuturor ca spiritul românesc nu a murit. El traieste in doinele si cantecele noastre, in povestile si baladele bunilor si strabunilor nostri. Acest spirit nemuritor il regasesti in bucuria celor ce simt ca sunt urmasii lui Stefan, ai lui Mircea si ai lui Mihai. Cati dintre noi nu si-au dorit sa faca ceva maret pentru acest neam cand au aflat in copilarie de faptele pline de vitejie ale acestor voivozi ai nostri? Nu ne tresare oare inima ca ne-am nascut din asemenea neam de eroi si ca acum ni se cere sa nu uitam ca suntem români? Sa fi murit oare in inimile noastre curajul de care au dat dovada cei de dinaintea noastra? Priviti-va inimile si va veti da seama ca iubirea, credinta si nadejdea sunt mostenirea pe care ne-au lasat-o parintii nostri.

Sa facem in asa fel incat si cei ce vor veni dupa noi sa poata fi mandri ca s-au nascut pe pamant românesc. Sa aratam acum ca nimeni, niciodata, nu poate sa stinga geniul national care a dat nastere unui Eminescu, Brâncusi, Enescu, Blaga sau Mircea Eliade. Ca nimeni, niciodata, nu poate sa opreasca naiul lui Gheorghe Zamfir sau scripca lui Tudor Gheorghe sa cante despre sufletul neamului românesc. Ascultati cu tot sufletul si va veti aminti ca românul are o inima de doina si dor.

Daca vrem sa ne salvam ca popor nu trebuie sa cautam identitatea noastra ca indivizi in ceea ce este strain acestui popor ci sa ne intoarcem sufletul si mintea catre bogatia sufletului neamului românesc, care cuprinde in el iubirea de tara, dragostea de natura, respectul fata de cei intelepti, omenia, ospitalitatea, dreptatea, umilinta si credinta in Dumnezeu.

Nu ni se cere sa ne dam viata pentru tara, cum au facut mosii nostri ci doar sa pastram mostenirea ce ne-a fost lasata spre a fi ocrotita.

* * *

Vezi aici şi alte articole pe această temă.