► Dincolo de Cuvânt - Înainte ca Timpul să înceapă

Dacă vii la mine ACUM, în acest moment,
Minutele tale vor deveni ore
Orele tale vor deveni zile
Iar zilele tale vor deveni o viaţă de om.


Către Prinţesa Elefanţilor:

Am dispărut acum exact un an.
În acea zi, am primit o scrisoare
care m-a chemat înapoi, în locul
unde a început viaţa mea cu elefanţii.

Iartă-mă te rog că tăcerea dintre noi
a rămas nerisipită vreme de un an.

Această scrisoare rupe acea tăcere.
Ea marchează prima dintre cele
365 de scrisori ale mele către Tine.
Câte una pentru fiecare zi de tăcere.

În aceste scrisori, voi fi eu însumi,
cum niciodată n-am să fiu mai mult

Ele-mi sunt hărţi ale Căii Păsărilor

şi sunt tot ceea ce ştiu
a fi adevărat.

Îţi vei reaminti totul.
Totul va fi ca înainte.

La începutul timpului,
cerurile erau pline de elefanţi zburători.
În fiecare noapte, ei se aşezau
în acelaşi loc pe cer
şi visau cu un ochi deschis.

Când te uiţi noaptea la stele
te uiţi în ochii ce nu clipesc
ai elefanţilor,
care dorm cu un ochi deschis
pentru a ne veghea mai bine.

De când casa mea a ars
văd luna mai clar.

M-am uitat la toate Raiurile
care au căzut în mine

Am văzut Raiuri pe care le-am ţinut în căuşul palmelor,
dar pe care le-am scăpat

Am văzut promisiuni pe care nu le-am respectat
Dureri pe care nu le-am alinat
Răni pe care nu le-am vindecat
Lacrimi pe care nu le-am vărsat

Am văzut morţi pe care nu le-am plâns
Rugi cărora nu le-am răspuns
Uşi pe care nu le-am deschis
Uşi pe care nu le-am închis

Iubiri pe care le-am abandonat
Şi vise pe care nu le-am trăit

Am văzut tot ce mi s-a oferit
şi nu am putut accepta.

Am văzut scrisorile pe care mi le-am dorit,
dar pe care nu le-am primit niciodată

Am văzut tot ce ar fi putut să fie,
dar care nu va fi niciodată

Un elefant cu trompa ridicată
este o scrisoare către stele.

O balenã care ţâşneşte din apă
este o scrisoare din adâncul mării.

Aceste imagini sunt
o scrisoare către visele mele.

Aceste scrisori sunt
scrisorile mele către Tine.



Inima mea este ca o casă veche, ale cărei ferestre
nu au mai fost deschise de ani de zile

Dar acum aud ferestrele deschizându-se

Îmi amintesc cum pluteau cocorii
deasupra zăpezii care se topea în Himalaya

Cum pluteam pe Gange
Cum navigam pe Nil
Cum urcam treptele din Dharma Yasikha

Îmi amintesc cum rătăceam pe coridoarele
lui Hatshepsut şi feţele multor femei

Mări nesfârşite şi mii de leghe de râuri

...Îmi amintesc gustul unei prăjituri...
Îmi amintesc cum prindeam cărăbuşi
şi-i ţineam pe deget...
...şi descojirea unei pere...

Îmi amintesc totul

Dar nu-mi amintesc să fi iubit vreodată

Aminteşte-ţi visele tale
Aminteşte-ţi visele tale
Aminteşte-ţi visele tale

Aminteşte-ţi

Cu cât privesc mai mult elefanţii din savană,
cu cât ascult şi mă deschid mai mult,
ei îmi aduc aminte cine sunt

Fie ca elefanţii păzitori să audă dorinţa mea
de a colabora cu toţi muzicienii din orchestra naturii.

Vreau să văd prin ochiul unui elefant.
Vreau să mă alătur dansului ce nu are paşi

Vreau să devin dansul


Nu-mi dau seama dacă te apropii
sau te îndepărtezi

Tânjesc după seninătatea pe care am aflat-o
când ţi-am privit chipul

Poate dacă mi s-ar aduce înapoi chipul tău acum,
Mi-ar fi mai uşor să redobândesc
chipul pe care se părea că l-am pierdut:

Chipul meu.


Din pană în foc
din foc în sânge

din sânge în oase
din oase în măduvă

din măduvă-n cenuşă
din cenuşă în zăpadă


Balenele nu cântă pentru că ar avea un răspuns.
Ele cântă deoarece au un cântec.

Ceea ce contează nu este
ceea ce scrie pe hârtie,

ceea ce contează, este
ce scrie în Inimă.

Aşa că arde scrisorile
şi împrăştie-le cenuşa pe zăpadă
la malul râului.

Când vine primăvara şi zăpada se topeşte
iar râul se umflă
întoarce-te pe malul râului
Şi reciteşte scrisorile mele
cu ochii închişi

Lasă cuvintele şi imaginile
să şiroiască pe trupul tău ca valurile

Reciteşte scrisorile,
cu palma făcută căuş la ureche.

Ascultă cântecele Raiului.
Pagină după pagină, iar şi iar.

Zboară pe Calea Păsărilor

Zboară
Zboară
Zboară