► A doua unire a românilor

„Poporu-mi menitu-i ca să fie
Altfel de cumu-s alte.“

„Ridic cupa de aur în sânta pomenire
Celui ce priceput-a înalta lui menire!“ 

Mihai Eminescu

De-a lungul vremii, românii, indiferent de provincia în care locuiau, Transilvania, Muntenia, Moldova, Basarabia şi Bucovina, au vorbit la fel, au cântat aceleaşi doine şi balade; au suferit de acelaşi dor şi l-au trăit în acelaşi chip gingaş şi dureros de dulce, cum l-au sintetizat pentru toţi Eminescu sau Blaga în dorul-dor; au deprins aceleaşi obiceiuri şi legi ale pământului şi şi-au unit înţelepciunea în aceleaşi proverbe şi zicători, creând împreună aceiaşi eroi de basm, de mit şi de legendă, pe care i-au impus în veşnicie Ion Creangă, Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Vasile Voiculescu, Mircea Eliade şi atâţia alţii.


Românii de pretutindeni au muncit cu acelaşi tip de unelte, au creat aceleaşi datini şi obiceiuri, şi-au sădit melancolia şi durerea, elanurile şi poticnirile, idealurile şi nădejdile în acelaşi tip de versuri, lăsându-le să umble de la unii la alţii din Maramureş în Dobrogea, din Banat înspre Moldova, din Oltenia în Ardeal, şi din toate părţile, simbolic parcă, înspre ţara Românească, nume îndrăgit de toţi, cu care aşteptau să acopere odată întreg pământul românesc.

În spiritul celor mai frumoase tradiţii istorice româneşti, prima Unire a Principatelor Moldovei şi Munteniei a avut loc la 24 ianuarie 1859, actul solemn al acestui eveniment crucial fiind marcat la Bucureşti, odată cu sosirea domnitorului Alexandru Ioan Cuza în capitala Dâmboviţeană... Dacă, însă, ne amintim că prima întregire a celor trei provincii istorice româneşti - Muntenia, Ardealul şi Moldova - a făurit-o cu spada Voievodul Mihai Viteazul la 1600 şi a fost sărbătorită cu mult alai la Alba-Iulia, rezultă că la 24 ianuarie 1859 se realiza, de fapt, a doua Unire a românilor.

Oferim în continuare câteva fragmente semnificative cu privire la momentul acestei Uniri de la 1859:

 ► „Vrem să fim o naţie - una, puternică şi liberă - prin dreptul şi datoria noastră, pentru binele nostru şi al celorlalte naţii, căci voim fericirea noastră şi avem o misie a împlini în omenire. Aceste condiţii de putere de care avem nevoie nu le putem găsi decât în solidaritatea tuturor românilor, în unitatea lor într'o singură naţie, unire la care sunt meniţi prin naţionalitate, prin aceeaşi limbă, religie, obiceiuri, sentimente, prin poziţia geografică, prin trecutul lor şi, în sfârşit, prin nevoia de a se păstra şi a se mântui“. (Nicolae Bălcescu)

 ► „Prin înălţarea Ta pe tronul lui Ştefan cel Mare s'a înălţat iarăşi naţiunea română. Alegându-te pe Tine [Alexandru Ioan Cuza] Domn în Ţara noastră, am voit să arătăm lumii întregi ceea ce toată Ţara doreşte : la legi noi, domn nou (. . .) Fii, deci, omul epocii! Fă ca legea să înlocuiască arbitrariul. Fă ca legea să fie puternică, iar Maria Ta, ca domn, fii bun, fii blând, fii bun mai ales cu acei pentru care mai toţi domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi. Fă, o Doamne, ca prin dreptatea Europei, prin dezvoltarea instituţiilor noastre, prin simţămintele Tale patriotice să mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale naţiunii noastre când Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor Împăratului din Bizanţ că Moldova nu are alt ocrotitor decât pe Dumnezeu şi sabia Sa“. (Mihail Kogălniceanu)

 ► „Primeşte, ales al României, împreună cu coroana Ţării Româneşti, pe care ţi-o aducem, inimile a două milioane şi jumătate de români, care te asigură că atâta timp cât vei purta steagul unirii, al naţionalităţii, al dreptăţii şi al libertăţii, muntenii şi moldovenii te vor urma ca pe un singur om“. (C. A. Rosetti)

 ► „Istoria românilor ne arată că Unirea a fost totdeauna ţelul cel mai dorit al lor. De la descălecătoare şi până astăzi, ea a germinat nu numai în spiritul bărbaţilor acelora care au îndrăznit a cugeta glorie şi mărire pentru poporul român, dar chiar în spiritele acelora care nu s-au suit cu gândul decât până la conservarea gintei. Ori de câte ori viitorul a surâs României, fiii ei nu au lipsit de a aspira către Unire“. (Ion Ghica)
  
► În celebrul memoriu sau „act dezvoltătoriu al votului Adunării ad-hoc a României din 9/21 oct. 1857“ se arăta limpede un adevăr semnificativ şi reprezentativ pentru întreaga noastră istorie: „Lumea întreagă ştie astăzi că totdeauna strădaniile necurmate ale locuitorilor ambelor Principate au fost să recâştige unitatea naţională; că ei au fost şi sunt un singur popor, omogen, identic, că au aceeaşi origine, acelaşi nume, aceeaşi limbă, aceeaşi religie, aceeaşi tradiţie, aceeaşi istorie, aceleaşi instituţii, legi, obiceiuri, moravuri, aptitudini, interese; aceleaşi primejdii îi înconjură, aceleaşi trebuinţi îi mulţumesc, cu toţii au aceleaşi păsuri, bucurii, speranţe, suveniruri, aspirări, cugetări, instincte, aceeaşi ursită, aceeaşi misiune, acelaşi geniu, acelaşi suflet...“

 ► „Patriot Român! Fiu al creştinătăţii! Până acum ai fost uitat de restul lumii, de celelalte naţiuni. Providenţa este acum milostivă şi astăzi se pune pentru tine o problemă de viaţă sau de moarte. Europa îţi cere să răspunzi, ca român şi creştin, vrei moartea sau viaţa? Răspunde! Răspunde ca român pentru ca lumea să ştie că în vinele tale curge un sânge nobil care fu gloria lumii întregi, răspunde ca şi creştin, pentru ca lumea să ştie că eşti creştin“. (arhimandritul Neofit Scriban, rectorul Seminarului teologic de la Socola – Iaşi)

► „Viitorul se deschide acum în faţa noastră. Faceţi astfel încât ţara să-l poată privi în pace şi încredere. Gândiţi-vă cu căldură la dragostea de Patrie! Gândiţi-vă cu dreptate la cei ce vă vor urma! Uniţi-vă în acelaşi spirit frăţesc şi naţional. Faceţi, cu această forţă pe care o văd în inimile voastre, ca interesul tuturor sa predomine pe cel al fiecăruia. Lăsaţi generaţiilor viitoare bucuria de a citi, cu mândrie şi fericire, numele vostru în istoria naţiunii române!“ (mitropolitul Nifon al Ţării Româneşti)

 ► „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim într'însa. Au trecut sute de ani de când Moldova pierduse dreptul de a‑şi alege domnitorul conducător. Acum, când mila lui Dumnezeu s'a pogorât peste ţara aceasta, împreună cu toată adunarea votez pe domnul colonel Alexandru Ioan Cuza ca domn stăpânitor al Moldovei.“ (mitropolitul Sofronie Miclescu)



Citiţi şi alte articole din seria privitoare la MISIUNEA SPIRITUALA A ROMÂNIEI:

- Renaşterea României
- România reprezinta viitorul Europei si chiar al lumii intregi
- Profetiile lui Sundar Singh (fragmente) - Misiunea Spirituala a Romaniei
- O uimitoare profetie a clarvazatoarei Vanga Dimitrova, supranumita Oracolul Bulgar, despre Romania
- Cel promis... (fragment din uimitoarea profetie a Vangai)
- Romania va deveni centrul spiritual al omenirii
- PROFETIILE LUI SUNDAR SINGH (integral) - „Misiunea spirituala a Romaniei“