de profesor yoga Dan BozaruDin punct de vedere „psihologic”, în galaxia noastră există două tipuri de rase: 1. tipul rasei regresive, care este dominată de frică şi tocmai de aceea urmăreşte să cucerească şi să supună celelalte rase; acesta este exemplul reptilienilor draconieni; 2. tipul rasei evolutive, care implică dezvoltarea conştiinţei de sine şi libertatea; acesta este exemplul rasei umane sau al altor rase derivate din aceasta.
Un exemplu de alterare genetică a unei specii, aşa cum a fost ea realizată de către reptilienii draconieni, este cazul tipic al micilor cenuşii. Iniţial, rasa lor era mult mai apropiată de aspectul uman, însă în urmă cu aproximativ 900 000 de ani, atunci când au părăsit sistemul Zeta Reticulli în care se aflau pentru a căuta să colonizeze alte regiuni ale galaxiei, ei au fost capturaţi de către o sub-rasă a draconienilor din Orion. Atunci au fost omorâte aproape toate femeile, iar restul au fost alterate prin manipulare genetică, astfel încât să nască fiinţe cu însuşiri care să servească scopurilor malefice urmărite de reptilieni. Bărbaţii au fost făcuţi sclavi şi puşi să muncească în mine, iar apoi omorâţi, deoarece draconienii şi rasele alterate genetic de către ei nu au niciun respect pentru viaţă. Astfel, micii cenuşii au devenit încă de atunci un fel de resursă naturală pentru sub-rasele draconiene, care sunt reptiliene.
Prin comparaţie, rasa noastră umană a avut mai multă şansă. Arhivele galactice precizează că au existat 21 de alterări genetice succesive ale ADN-ului uman primar din sistemul Lira, care împreună cu acesta fac 22 de rase care au contribuit la apariţia lui Homo Sapiens Sapiens. Dintre cele 22 de rase, 17 au fost umanoide, iar restul insectoide, botanice şi reptiliene. În conformitate cu informaţiile primite de la Fondatori de către Sal Rachele, doar 1% din ADN-ul nostru are o natură reptiliană-draconiană; cel mai mare procent este cel orionian şi aproximativ 20-23% este ADN pleiadian. Primele colonii ale unor rase umane albe au apărut pe Pământ acum câteva milioane de ani. În general vorbind, rasele extraterestre erau în căutare de aur şi borax pe planeta noastră.
Aşa după cum am arătat, strămoşii primordiali ai rasei umane (şi, prin urmare, strămoşii noştri) sunt fiinţele umane din Constelaţia Lirei, deoarece sistemul de sori şi planete din Lira prezenta cea mai calitativă stare (din punctul de vedere al vârstei şi al stabilităţii) pentru ca rasa umană să se dezvolte în condiţii optime.
Strămoşii din Lira reprezintă aşa-numita rasa ariană pură, în sensul că ei sunt primordiali, adică sunt prima rasă umană care a colonizat galaxia noastră. Urmaşii lor sunt rasele pleiadiene şi andromedane (respectiv, din Constelaţia Pleiadelor şi din Constelaţia Andromeda), însă liranii s-au dezvoltat de asemenea în siriusieni (civilizaţiile din sistemul Sirius), arcturieni (sistemul stelei Arcturus - acestea sunt fiinţe extratesrestre foarte evoluate, din 6D), antarieni (sistemul stelei Antares), Alpha Centauri, Cygnus Alpha etc. Astfel, pe măsură ce tehnologia călătoriei spaţio-temporale a evoluat, rasa umană s-a „fragmentat”, mutându-se pe alte planete din alte sisteme solare. Culturile altor rase şi chiar specii s-au mixat, filosofiile s-au completat, tehnologiile au evoluat astfel încât practic vorbind sistemul Lira a devenit o comunitate foarte complexă a rasei umane.
Elementul cel mai important îl reprezenta atitudinea pacifică a locuitorilor săi. Chiar dacă mai existau neînţelegeri sau conflicte uşoare, acestea erau de cele mai multe ori rezolvate într-un timp scurt şi într-o manieră armonioasă. Liranii au învăţat să se adapteze foarte bine aproape la oricare dintre biosistemele planetare cu care ei intrau în contact, trăind în deplină armonie cu acestea. Ei au dezvoltat într-un mod uimitor ştiinţa agriculturii şi nu doar că erau capabili să asigure o viaţă abundentă pentru miliarde de locuitori, dar chiar au contribuit semnificativ la dezvoltarea şi evoluţia ecosistemului planetelor pe care locuiau.
Toate aspectele vieţii par să fi beneficiat în acele timpuri de înţelegerea perfectă care există între lirani şi planetele pe care ei locuiau. Aceasta s-a reflectat implicit în durata lor de viaţă; iniţial, aceasta era în medie cuprinsă între 300 şi 425 de ani pământeşti, însă ulterior ea a crescut de aproximativ trei ori.
Mai apoi, liranii s-au răspândit şi în alte constelaţii; prima dintre acestea a fost Constelaţia Pleiadelor. Odată cu „mutarea” unei civilizaţii într-un alt sistem solar ori cu dezvoltarea ei într-o altă zonă a galaxiei, intervin de asemenea anumite mutaţii genetice ale ADN-ului primar al acelei rase, datorită tipului diferit de radiaţie stelară, datorită hranei specifice, elementelor cu care fiinţele rasei intră în contact, precum şi datorită altor factori ce influenţează odată cu trecerea timpului structura moleculei de ADN. În general vorbind, aceste mutaţii se reflectă mai ales la nivelul culorii pielii şi a ochilor, a părului, a unor caracteristici ale extremităţilor (urechi, membre), dar şi în ceea ce priveşte anumite trăsături de natură psihică. De pildă, pleiadienii (care sunt foarte asemănători cu noi, pământenii, dar care sunt mai evoluaţi din punct de vedere emoţional şi spiritual) au dezvoltat anumite tehnologii de apărare şi arme de atac, care i-au ajutat să reziste mai ales împotriva asalturilor sub-raselor draconiene din Orion. Istoria galaxiei menţionează chiar că pleiadienii sunt de fapt liranii care iniţial au venit pe Pământ, iar mai apoi s-au mutat în Pleiade datorită teribilelor războaie declanşate de orionieni.
Din acest motiv putem spune că pleiadienii sunt de fapt „verii” noştri îndepărtaţi şi, într-un fel, strămoşii ancestrali ai unora dintre rasele care au existat pe planeta noastră. În conformitate cu cele afirmate de Alex Collier - ca informaţie primită de la civilizaţia andromedană cu care el menţine legătura -, pleiadienii au vizitat Pământul în urmă cu cel puţin 80 000 de ani, stabilind colonii extinse şi înfloritoare, atât la suprafaţa Pământului cât şi pe fundul oceanelor. Deşi ei se aseamănă foarte mult cu noi din punct de vedere fizic şi psihic, adaptându-se fără probleme la oricare dintre limbajele vorbite de pe planeta noastră şi cunoştinţelor de istorie, sociologie, ştiinţă etc., totuşi durata lor de viaţă este cu mult mai mare decât cea a oamenilor de pe Terra, depăşind-o pe aceasta de cel puţin 10 ori. Toate limbajele care există pe planeta noastră derivă dintr-o străveche limbă pre-sumeriană, ce era vorbită în sistemul Lira şi în Pleiade. Acest lucru a fost posibil deoarece pleiadienii, precum şi alte grupuri de fiinţe extraterestre care au vizitat Pământul şi au interacţionat cu locuitorii lui, au lăsat descendenţi aici.
De asemenea, tehnologia pe care ei au dezvoltat-o este în prezent foarte avansată, permiţându-le să călătorească foarte uşor în orice colţ al universului, cu nave ale căror viteze depăşesc cu mult viteza luminii. În prezent, ei sunt îngrijoraţi de marile lacune ale ştiinţei moderne, de înţelegerea greşită a unor principii universale şi mai ales de faptul că s-a pierdut complet legătura ştiinţei cu spiritualitatea, fără de care este imposibilă evoluţia unei civilizaţii; ei percep aceste mari lacune ale civilizaţiei noastre ca fiind o serioasă ameninţare pentru viața pe planeta Pământ prin declanşarea unui război atomic mondial. Viaţa pleiadienilor este întrucâtva un exemplu de existenţă în ceea ce noi am putea numi „satya yuga”, chiar dacă ar fi să considerăm aceasta numai din perspectiva faptului că ei nu folosesc banii, nici politica şi nici facţiunile religioase.
Pe de altă parte, în conformitate cu informaţiile oferite de Fondatori, pleiadienii au colonizat Pământul încă de acum multe milioane de ani, când aici a sosit pentru prima dată rasa umană din Pleiade, înfiinţând civilizaţia pangeană, după care a urmat civilizaţia lemuriană şi apoi cea atlantă. Este însă posibil ca aceia să fi fost de fapt chiar liranii primordiali, care mai apoi au plecat în Pleiade.
De-a lungul istoriei Pământului, pleiadienii au venit şi au plecat de mai multe ori de pe planeta noastră şi, dintr-un anumit punct de vedere, am putea spune chiar că ei nu au părăsit-o niciodată complet, chiar dacă au rămas „ocultaţi” cunoaşterii majorităţii fiinţelor umane. În repetate rânduri ei au urmărit să împărtăşească cu noi experienţa lor trecută, astfel încât să nu fim nevoiţi să trecem prin acelaşi tip de experienţe negative cu care ei s-au confruntat în trecut. Din nefericire, actualmente sunt destul de puţine fiinţe umane capabile să înţeleagă sau să simtă realitatea acestor fapte.
Pleiadienii sunt foarte dornici să ne ajute pentru a depăşi aceste momente dificile ale existenţei noastre, ca civilizaţie, însă ei precizează totodată că acest ajutor nu va fi astfel încât să ne modifice evoluţia intervenind în liberul nostru arbitru, deoarece aceasta i-ar face direct răspunzători pentru noi, ca rasă umană. În această direcţie ei ţin să sublinieze că oamenii îşi creează propriul lor viitor prin alegerile pe care le fac; ei specifică faptul că este necesar să înţelegem şi să ne corectăm singuri greşelile care ne-au condus pe drumul suferinţei.
Poate cel mai mediatizat şi totodată „controversat” caz (aşa cum l-a prezentat mass-media) din timpurile moderne, de contact al unei fiinţe umane cu pleiadienii este cel al elveţianului Billy Meier. Născut în anul 1937 la Bullach/Zurich în Elveţia, el a declarat că a avut primele contacte extraterestre la vârsta de 5 ani cu o fiinţă din Pleiade, pe nume Sfath. Acel prim contact a durat din 1942 până în 1953. Apoi, din 1953 până în 1964 el s-a aflat în contact cu o altă fiinţă extraterestră, Asket, care provenea dintr-o altă dimensiune, pentru ca din 1975 şi până în 1986 el să reia legăturile cu pleiadienii, dintre care cea cu femeia Semjase este cel mai cunoscut caz (unele fotografii şi date despre acest contact extraterestru pot fi consultate aici: http://www.thetruthbehindthescenes.org/2010/10/10/semjase-pleiadian-female-who-contacted-billy-meier-beamship-ufo/).
Billy Meier a ţinut o evidență foarte riguroasă a contactelor sale, astfel că din 1975 până pe 19 august 2003 el a realizat 632 de contacte fizice personale şi 748 de contacte telepatice cu diferiţi reprezentanţi ai Federaţiei pleiadiene. Dintre acestea, 347 au fost documentate şi expuse public ca rapoarte de contact extraterestru. În 2003 a văzut lumina tiparului o serie de 16 volume care conţin aproximativ 1800 de pagini de aşa-zise Note de Contact; fiecare dintre aceste volume are aproximativ 200 de pagini. Din păcate, până la această oră ele au fost editate doar în limba germană.
În colecţia sa foarte documentată de dovezi ale unor contacte de natură extraterestră, Billy Meier prezintă sute de fotografii ale unor nave pleiadiene sau ale urmelor lăsate pe sol de acestea la aterizare. Fotografiile înfăţişează nu mai puţin de 5 tipuri diferite de nave ET pleiadiene, care au un diametru cuprins între 3,5 metri şi 7 metri. Majoritatea acestor nave de recunoaştere erau pilotate de fiinţe umane pleiadiene, însă unele dintre ele erau teleghidate de la distanţă, având misiuni de cercetare şi informare ştiinţifică. Totodată, Meier afirma că există şi nave uriaşe de transport interstelar. El prezintă de asemenea şi câteva filmări video cu camera de 8 mm. Acestea sunt probabil cele mai puternice dovezi pe care o fiinţă umană le-a prezentat până acum despre existenţa şi prezenţa extraterestră pe Pământ. Peliculele filmate au fost analizate cu microscopul electronic, au fost scanate cu laser, au fost supuse verificărilor termografice, de densitate şi de granulaţie; au fost de asemenea supuse testelor cu infraroşii, testelor de densitate, celor digitale, precum şi celor care au implicat un sofisticat echipament informatic.
Imaginile filmate – care au fost supuse acestor analize repetate – prezintă evoluţii în zbor a unor OZN-uri (farfurii zburătoare) pleiadiene sau apariţii a mai multor tipuri de astel de nave extraterestre. De asemenea, ele înfăţişează şi procesul unor translaţii instantanee interdimensionale ale acestor nave, care implică dispariţia lor bruscă din câmpul vizual. Diferite porţiuni ale filmului au fost analizate cadru cu cadru pentru a se putea descoperi eventuale falsuri, dar niciunul dintre laboratoare nu a fost capabil să detecteze ceva în neregulă. Suporterii cazului Billy Meier afirmă că aceste imagini au o calitate excepţională şi că un singur om nu ar fi putut niciodată crea nişte falsuri atât de elaborate. Pe de altă parte, criticii şi scepticii, cum sunt Stanton Friedman şi Jacques Vallee cred că ele sunt falsuri, fără a prezenta totuşi probe concrete pentru aceasta. Ei afirmă doar că fotografiile sunt preluări din alte surse sau sunt copii după unele desene din cărţile de science-fiction, din picturi sau din programele de televiziune. Cel mai înverşunat contestatar al lui Billy Meier pare să fi fost Kal Korff, care în 1981 a publicat cartea The Meier Incident: The Most Infamous Hoax in Ufology, menită să-l discrediteze pe elveţian în ochii opiniei publice.
Alte contestări ale dovezilor prezentate de Billy Meier în filmele şi fotografiile sale vizează „probleme” cu focalizarea luminii, care ar putea avea legătură cu procesarea manuală a informaţiei foto; de asemenea, o altă „observaţie” copilărească a criticilor săi este aceea că fiinţa extraterestră numită Asket, cu care Billy Meier a comunicat mai mulţi ani şi care a fost redată de acesta într-o fotografie prezentată în cadrul seriei de 16 volume, era de fapt o actriţă din show-ul TV al actorului american Dean Martin.
Cu toate acestea, în analiza lui computerizată şi foarte detaliată a fotografiilor prezentate de Billy Meier, expertul informatician Jim Dilettoso nu a putut găsi nicio inadvertenţă a aşa-ziselor „probleme de focalizare a luminii”, aşa după cum reclamă scepticii şi contestatarii înverşunaţi ai acestui caz celebru. Mai mult decât atât, expertul a demonstrat dincolo de orice dubiu, bazându-se pe proprietăţile de pixelare a imaginii, că acele fotografii nu au fost făcute în niciun caz utilizând frânghii sau alte modele din comerţ (aşa cum a fost acuzat Billy Meier de către detractorii săi), ci reprezintă în mod evident obiecte mari având un diametru de aproximativ 7 metri. Pentru edificare, cele mai bune fotografii cu OZN-urile pleiadiene prezentate de Billy Meier pot fi văzute aici: http://www.steelmarkonline.com/ufo_photo_gallery.htm.
Pe lângă Billy Meier sunt atestaţi de asemenea încă 70 de martori care au văzut toate aceste dovezi, care au putut observa navele pleiadiene, ori pe Meier filmând sau discutând cu Semjase. Billy Meier a prezentat de asemenea înregistrări ale unor sunete specifice emise de OZN-urile respective, precum şi eşantioane metalice care au fost mai apoi analizate în laboratoarele ştiinţifice IBM, de către fizicianul Marcel Vogel. Acesta a constatat că aliajul respectiv a fost obţinut prin tehnologia fuziunii la rece, care nu este disponibilă pe Pământ nici măcar în prezent, deci cu atât mai puţin în urmă cu aproape 40 de ani, adică atunci când au fost realizate filmările şi toate celelalte experienţe de contact extraterestru ale lui Billy Meier cu pleiadienii. La scurt timp după ce Vogel şi-a publicat concluziile, eșantionale de aliaj metalic extraterestru au dispărut, făcând astfel imposibilă analiza lor ulterioară de către alţi cercetători şi contribuind astfel şi mai mult la suspiciunile care înconjurau deja întregul caz.
Billy Meier a fost sfătuit să transcrie conversaţiile pe care le-a avut cu diferite fiinţe extraterestre, unele dintre acestea fiind publicate în volumele menţionate, în limba germană (Note de Contact). Unele dintre rapoartele conversaţiilor sale cu Semjase sau cu alte fiinţe extraterestre din Pleiade au fost traduse de asemenea şi în limba engleză, fiind publicate într-un set de 4 volume intitulat Mesaj din Pleiade de Wendelle Stevens, unul dintre cei mai serioşi investigatori ai cazului Billy Meier. Domeniul discuţiilor dintre Meier şi pleiadieni este foarte larg, întinzându-se de la subiecte religioase şi mistice până la cele care ţin de istorie, ştiinţă şi fenomene astronomice; de la ecologie şi pericolele afectării spaţiului înconjurător, la profeţii şi cursul istoric al evenimentelor. De exemplu, relatări despre primul contact al lui Meier cu pleiadienii şi despre unele profeţii pe care el le-a făcut în ceea ce priveşte cel de Al Treilea Război Mondial pot fi citite aici: http://www.steelmarkonline.com/downloads.htm.
Cartea lui Billy Meier se numeşte Through Space and Time şi prezintă cele mai clare dovezi ale existenţei şi manifestării extratereştrilor până în prezent. Fotografiile sunt color şi prezintă multe detalii; filmările sunt de asemenea excepţionale şi nu au putut fi discreditate în niciun fel, chiar dacă oamenii de ştiinţă au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a induce această idee. În final, văzând că nu au nicio portiţă deschisă pentru a nega autenticitatea dovezilor prezentate de Billy Meier, ei au afirmat că acestea sunt „prea bune pentru a fi adevărate” şi, în acelaşi timp, „prea reale pentru a fi o farsă”.
O altă rasă umană din galaxia noastră, care este remarcabilă prin nivelul ei spiritual şi evoluţia civilizaţiei atât din punct de vedere tehnologic, cât şi spiritual, este rasa umanoizilor din sistemul Arcturus. Arcturienii sunt o rasă umană derivată din liranii primordiali, care au evoluat în sistemul planetar din jurul stelei gigant Arcturus. Această rasă este foarte evoluată şi deţine o tehnologie extrem de avansată în domeniul intervenţiilor fizice şi subtile atât la nivelul fiinţelor, cât şi al corpurilor cereşti. Arcturienii obişnuiesc să se numească „vindecători” şi într-un anumit sens ei chiar sunt un fel de „vindecători cosmici”. Avansul lor tehnologic este atât de mare în această privinţă, încât în prezent ei realizează „vindecări” ale planetelor şi chiar ale stelelor de diferite influenţe şi alte interacţiuni nedorite cu care ele s-au confruntat de-a lungul timpului. În această privinţă, Pământul este un caz specific, deoarece el este o planetă foarte impurificată de vibraţii malefice şi nocive, care aproape sufocă aura planetară. Tocmai de aceea arcturienii, de pe uriaşele lor nave-mamă sunt cei care au preluat misiunea de „curăţare” în mare parte a fluxurilor de energie electromagnetică şi de alte frecvenţe ce constituie reţeaua fundamentală de forţe din structura energetică a Pământului. Fără intervenţia arcturienilor, atât Pământul cât şi alte planete din galaxie s-ar fi autodistrus demult, ori ar fi suferit prefaceri cataclismice fundamentale ale suprafeţei, care ar fi dus fără îndoială la dispariţia completă a oricăror urme de viaţă sau civilizaţie. De aceea, arcturienii sunt membrii seniori şi primii din componenţa marelui Consiliu Andromedan, care cuprinde câteva mii de civilizaţii afiliate în această confederaţie galactică.
Arcturienii sunt fiinţe foarte evoluate din 6D, cunoscute pentru blândeţea, calmul şi sensibilitatea lor. Ei au rezolvat multe conflicte în zona aceasta de univers, fiind recunoscuţi pentru abilitatea de a indica modul în care părţile conflictuale îşi pot integra sistemele de gândire şi credinţe pentru a rezolva în mod paşnic diferendele care există.
Una dintre ideile preconcepute este că lucrurile „au început” să existe în densitatea fizică (3D), însă acesta este un punct de vedere greşit, deoarece nu toate rasele de fiinţe care populează universul există în frecvenţa de vibraţie a densităţii a 3-a, adică a densităţii planului fizic. De asemenea, faptul că o civilizaţie se află într-o densitate mai înaltă nu înseamnă neapărat lipsa „problemelor” sau a conflictelor. Există lupte şi războaie duse chiar şi în 4D sau în 5D; există flote stelare care acţionează şi în 6D, dar începând cu 7D vibraţia conştiinţei şi a energiei este atât de înaltă, încât multe dintre aspectele dualităţii sunt depăşite şi atunci ele nu mai au corespondent în lumea respectivă. Fiinţele care există în aceste densităţi şi în cele superioare percep realitatea universului la un nivel „holografic”, iar ţelurile şi aspiraţiile lor depăşesc cu mult banalele dorinţe ale locuitorilor din 3D (planul fizic).
În galaxia noastră există multe aşa-zise Consilii sau Confederaţii de sisteme solare, care implică un număr imens de civilizaţii. Ne referim acum la aşa-numitele consilii de lumină, adică la civilizaţiile benefice care sunt orientate pozitiv şi acţionează după principiile armoniei şi ale echilibrului în univers. În general vorbind, aceste civilizaţii conlucrează pentru ajutorul şi asistența altor rase inferioare care se găsesc în situaţii dificile, pentru a le sprijini pe drumul înţelegerii şi al evoluţiei lor. Totuşi, aceasta se petrece respectând un număr de legi care sunt foarte importante şi care sunt respectate cu stricteţe de membriiconsiliilor de lumină. Prima dintre aceste legi este aceea că nu se intervine niciodată în treburile unei alte civilizaţii „emergente”, atâta timp cât aceasta nu solicită ajutorul. Cu alte cuvinte, civilizaţiile avansate nu vor interveni niciodată decât dacă acest lucru le este solicitat în mod special. Pământul se află exact într-o astfel de situaţie şi, pentru că solicitarea ajutorului a fost făcută în mod repetat şi de foarte mult timp, prezenţa a zeci de civilizaţii extraterestre şi ajutorul pe care acestea îl oferă a devenit deja un fapt evident pentru cei care sunt capabili să realizeze contactul cu una sau mai multe dintre aceste civilizaţii sau cu consiliile directoare ale federaţiilor pe care ele le formează.
Dar, dacă civilizaţiile extraterestre benefice respectă dreptul inalienabil al liberului arbitru pe care îl au fiinţele în univers, nu acelaşi lucru îl putem spune despre civilizaţiile şi rasele care au intenţii malefice, distructive şi de cucerire. De exemplu, Pământul a fost „un câmp de bătălie” vreme de câteva milenii între anumite civilizaţii extraterestre. După încetarea ostilităţilor, pe planetă s-au structurat 13 familii conducătoare ale căror membri proveneau din sistemul Sirius B şi de pe planeta Nibiru; acestea erau „triburile” lui Enki, Enlil, Marduk etc. Cei de pe Nibiru reprezentau de fapt un trib care a rezultat în urma mariajului dintre două familii regeşti din Orion şi din sistemul Sirius B, care până atunci se aflaseră în război. În esenţă, acela a fost un „aranjament regal” între nişte grupuri care au dat astfel naştere unui „trib” ce a fost numit Nibiru. În conformitate cu afirmaţiile lui Alex Collier, Nibiru înseamnă în limba veche sumeriană: „între două comunităţi de fiinţe”, ceea ce contravine totuşi cu traducerea oferită de orientalistul Zecharia Sitchin, care a studiat îndelung tradiţia şi cultura sumeriană.
Membrii acestor 13 familii conducătoare de pe Pământ posedă în ADN-ul lor informaţie genetică atât umană, cât şi extraterestră, dar într-o formă mai activă sau mai accentuată, deoarece descendenţii lor au provenit dintre unirea directă cu fiinţele extraterestre din familiile regale din Orion şi de pe Sirius B. Practic vorbind, ele au fost lăsate să conducă lumea de mii de ani, iar unele dintre ele au înfiinţat realmente liniile dinastice ale vechilor faraoni egipteni. Celelalte familii s-au combinat şi au dat naştere la felurite ramuri care mai apoi s-au dezvoltat în culturile mayaşă, celtă sau ariană. Toate acestea se petreceau la suprafaţa planetei, însă în interiorul ei se stabilise rasa reptiliană care fusese prezentă pe Pământ de sute de mii de ani; Biblia menţionează această rasă ca fiind rasa şerpilor (nagas), adică oamenii-șarpe. Această rasă încă sălăşluieşte în adâncimile planetei, deoarece după ultimul război major care a avut loc în urmă cu aproximativ 450 000 de ani, ea nu poate să mai suporte radiaţiile soarelui. Această rasă reptiliană, împreună cu câteva mii de clone ale micilor cenuşii şi un număr mic de fiinţe umane de pe Sirius B, controlează adâncimile planetei pe o zonă cuprinsă de la 150 de km la 300 de km adâncime. Acesta este motivul principal pentru care, atunci când se deplasează în interiorul Pământului, majoritatea fiinţelor umane pătrund pe la polii planetei şi nu prin crusta ei, deoarece atunci ar exista destul de multe şanse pentru ca ei să întâlnească oamenii-șarpe, care nu agreează fiinţele umane.
Toate conceptele în ceea ce priveşte limbajele de comunicare şi structurile sociale au origini extraterestre. Controlul populaţiei s-a asigurat foarte uşor într-o primă fază prin intermediul tehnologiei avansate, dar mai ales prin controlul rezervelor de apă, care s-a dovedit întotdeauna o metodă foarte simplă şi uşoară de exercitare a dominaţiei şi controlului asupra societăţilor relativ primitive, aşa cum era cea umană în acele vremuri. Mai apoi, pe măsură ce populaţia globului a crescut şi cunoştinţele ştiinţifice au avansat, accentul în tehnica de control a populaţiei a căzut îndeosebi pe tehnologie.
Aspectul care a condus la o blocare a umanităţii într-un aparent ciclu al neputinţei de a se elibera de sub jugul asupririi este apatia. Oamenii sunt atât de preocupaţi să supravieţuiască, încât nu le mai pasă să gândească o ieşire din marasmul în care se află de milenii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu