Traditia sarbatorii Sanzienelor, a Solstitiului de vara si a zilei Sfantului Ioan Botezatorul
Noaptea de Sanziene este o noapte magica, un moment de liniste, de echilibru, in care se deschid portile cerului si lumea de dincolo vine in contact cu lumea pamanteana. Se spune ca mai ales in aceasta noapte (23-24 iunie, noaptea premergatoare zilei Sfantului Ioan Botezatorul) cei norocosi pot intalni Sanzaienele.
Numite in traditia populara si Sfintele, Frumoasele, Maiastrele, Sanzienele sau Sanzaienele sunt fiinte ireale, fantastice, fapturi luminoase din aer, albe, frumoase, binefacatoare, care au numai insusiri bune. Fuioare usoare de vant in timpul zilei, noaptea se transforma in zane cu parul galben si rochii albe de abur, ce danseaza hore ametitoare prin gradini, mutandu-se dintr-un loc intr-altul, cantand in aer cu glasuri nemaiauzit de armonioase. Sunt entitati ale aerului, transparente, pure si nobile, foarte greu de perceput data fiind natura lor instabila, fluida, predispusa la miscari foarte rapide.
Spre deosebire de alte personaje mitice, ca Ielele si Rusaliile, Sanzienele (Dragaicele) sunt binevoitoare omului, aduc fertilitate culturilor agricole, femeilor casatorite, pasarilor si animalelor, dau miros si puteri tainice florilor, tamaduiesc bolile si suferintele oamenilor si apara lanurile de intemperiile naturii. Sub un nume sau altul aceste fapturi mitice exista in folclorul tuturor popoarelor, nu numai in Europa, ci pe toate continentele.
Sarbatoarea Sanzienelor are loc la trei zile dupa Solstitiul de Vara, cea mai lunga zi din an, moment de rascruce situat la mijlocul anului si inscris sub semnul focului, al Soarelui. In cinstea acestuia se aprind focuri uriase pe culmile dealurilor. Incinsi cu brauri din pelin, oamenii se rotesc in jurul focului, apoi arunca in foc aceste brauri ca sa arda odata cu toate posibilele necazuri viitoare. La final, se rostogolesc la vale roti aprinse, si ele simboluri ale Soarelui care se indreapta odata cu vara catre toamna, si care au rolul de a alunga spiritele rele. Uneori, sunt lasate sa pluteasca pe ape mici ambarcatiuni cu lumanari. Se practica saritul peste focul purificator. Se crede ca cine va trece prin foc sau va sari peste el in aceasta noapte, se va purifica si intregul an care urmeaza va fi aparat de duhurile rele, de boli si va fi fericit. Traditiile acestea care exista si acum in tarile Europei Centrale si de Nord dateaza de secole, cu mult inaintea crestinismului.
Dupa ce se trece de miezul noptii si focurile se sting, oamenii se indreapta in liniste spre casele lor, lasand locul spiritelor care, dupa credinta populara, in noaptea aceasta ca si in toate noptile importante ale anului, hoinaresc hai-hui prin lume. De aceea, cu aceasta ocazie se realizeaza si practici de pomenire a mortilor, numite Mosii de Sanzaiene: se face curatenie la morminte, se pun flori, se aprind lumanari si se da de pomana la cimitir.
In aceasta zi, florile de sanzaiene, impletite in cununi, sunt atarnate, pana in anul urmator, la ferestre, la porti, la stresinile caselor, cu credinta ca vor apara oamenii, animalele si recolta de fortele nefaste, malefice si vor aduce noroc si belsug. Aceste cununi sunt folosite si pentru prevederea viitorului, in functie de felul in care cad dupa ce sunt aruncate pe casa.
Floarea de Sanziana (Gallium verum sau Gallium mollugo – dupa culoarea galbena sau alba) este o floare de camp cu inflorescente marunte, pline de polen, frumos mirositoare, care infloreste in preajma solstitiului de vara, in perioada coacerii cerealelor. Ea are numeroase intrebuintari in medicina si cosmetica, drept pentru care mitologia populara i-a acordat si proprietati mistice, fiind folosita in practicile magice efectuate in noaptea premergatoare zilei Sfantului Ioan Botezatorul. Daca o fata tanara o pune sub perna in noaptea respectiva, isi va visa cu siguranta ursitul. Daca isi pun in par sau in san floarea respectiva, atat fetele cat si femeile devin mai atragatoare si mai dragastoase. Daca se spala la ivirea zorilor cu roua cazuta pe Sanzaiene sau se imbaiaza in apa curgatoare devin mai frumoase.
In medicina populara Sanziana are numeroase intrebuintari, dar pentru a avea eficienta dorita trebuie culeasa dupa un anume ritual: florile se culeg in zorii zilei de Sf. Ioan Botezatorul in timp ce tulpina si semintele, cum este si firesc, toamna. Daca sunt culese corespunzator, proprietatile lor sunt miraculoase. Astfel, intaresc copiii debili si limfatici, daca se pun in apa lor de baie; vindeca frigurile; puse in alcool vindeca ranile si urmele loviturilor; roua cazuta pe flori in noaptea de Sf. Ioan Botezatorul este leac sigur pentru bolile de ochi si piele.
In acelasi timp floarea de Sanziana este un reper calendaristic agrar. Daca infloreste inainte de Sf. Ioan Botezatorul, inseamna ca vegetatia plantelor este prea avansata. La trei zile dupa Solstitiul de Vara, ziua incepe deja sa scada. Intreaga vegetatie isi pierde cite putin sevele si aromele. De aceea, ultima zi de culegere a plantelor vindecatoare este ziua de Sanzaiene, fiind considerata cea mai buna zi din an pentru aceasta, florile potentandu-si puterile si mirosurile inainte sa le inceapa declinul. Multe din florile si ierburile care se culeg in aceasta zi, sunt duse la biserica, cu credinta ca vor fi sfintite si prin aceasta vor fi curatate de influentele negative ale Rusaliilor/Ielelor, zanele rele ale padurilor.
Pentru tarani aceasta zi este foarte importanta pentru prognoza vremii. In credinta populara se crede ca daca ploua de Sf. Ioan Botezatorul sau dupa Sanziene, este de rau augur deoarece urmatoarele 40 de zile va ploua neincetat.
Din seria obiceiurilor legate de aceasta zi face parte si traditia baii de solstitiu (21 iunie), sau de ziua Sf. Ioan Botezatorul (24 iunie). Aceasta se face intr-o apa curgatoare si se considera ca spala toate nenorocirile si supararile anului trecut, precum si ca ajuta ca sa se implineasca toate dorintele in urmatorul an. Exista de asemenea obiceiul unui scaldat ritual pentru pastrarea sanatatii. Pentru acest lucru sunt alese locuri anume, ape din salbaticie. Se mai spune ca daca la miezul noptii bei roua cazuta pe floarea de Sanziana, aceasta purifica si este aducatoare de noroc, iar daca faci in aceasta zi o baie in care ai turnat decoctul facut din noua plante anume – obligatoriu si Sanziana, tot anul vei fi sanatos si-ti va merge bine.
Lista credintelor populare legate de aceasta sarbatoare este foarte bogata:
- In aceasta noapte, ca si in noaptea de Craciun, se spune ca animalele stau de vorba. Cine le pandeste le poate intelege graiul si poate afla multe taine.
- Tot in aceasta noapte se spune ca rasare in mod magic floarea alba de feriga, care aduce noroc celui care o va culege infruntand curajos duhurile care o pazesc; acesta va putea citi gandurile oamenilor si va descoperi comori ascunse.
- In aceasta noapte se inconjoara casa cu facliile aprinse, la fel campurile cu cereale, fanetele, grajdurile, aceasta pentru ca anul urmator sa fie mai bogat. In acelasi timp se fac puternice zgomote nocturne pentru a alunga duhurile rele.
- Daca o fata arunca un buchet de flori de Sanziene prin usa deschisa sau prin fereastra, atunci isi va gasi in acest an ursitul. Alteori buchetul se pune sub perna, caci se spune ca visele din aceasta noapte se implinesc.
- Perioada solstitiului de vara este si prilej pentru organizarea targurilor, balciurilor si iarmaroacelor, pentru intalnirea tinerilor in vederea casatoriei (Targurile de Fete).
- Una dintre plantele deosebit de folosite in medicina populara este verbina. Pentru ca sa aiba eficienta, verbina se culege doar in noaptile de Sanziene, de Inaltarea la Cer si de Sf. Petru si Pavel. Acestei plante i s-a acordat o importanta si un respect deosebit inca din antichitate: romanii isi impodobeau cu ea templele. Se considera ca este sub influenta planetei Venus, de aceea era folosita in ritualurile pentru dragoste. Daca se punea pe camp, atunci aducea prosperitate si recolta bogata. Daca se punea in pantofi, iti lua oboseala pe loc. Se spune ca nu e voie sa o scoti din pamant cu un obiect din fier, ci doar cu unul din argint. Inainte de a o scoate insa se toarna pe pamant ceara si miere. Dupa ce este scoasa (in noaptea sarbatorilor amintite) trebuie sa fie pusa usor pe pamant si sa fie vegheata pina la rasaritul zorilor. In medicina populara se mai spune ca daca culegi aceasta planta inainte de asfintitul soarelui, tot anul urmator nu vei avea dureri de cap.
- La solstitiul de vara se atarna crengi de artar la usi si la ferestre, pentru ca exista credinta ferma ca in acest fel vor fi indepartate toate fortele malefice. Frunzele de artar culese in aceasta zi si puse la uscat vindeca orice rana si inlatura durerea de cap.
- Daca hainele, covoarele si asternuturile sunt expuse in 24 iunie la soare, ele nu vor fi mancate de molii.
- Daca in aceasta zi vezi o furnica rosie aceasta este de foarte bun augur. Iar daca gasesti o furnica in portmoneu, este semnul cel mai indubitabil ca vei avea un an foarte bogat.
- In unele zone se obisnuieste ca in aceasta zi sa se manance turte din aluat cu flori de soc, in felul acesta intregul an care urmeaza vei fi sanatos. Crengute de soc sunt atarnate la ferestre si la usi, pentru a apara in felul acesta casa de orice necazuri si boli si pentru a se asigura astfel bunastarea in tot anul urmator. Din cele mai vechi timpuri, socul este plantat langa casele oamenilor deoarece se crede ca in el salasluieste un duh sau o zana buna care-i apara pe oameni de nenorociri. E considerat un sacrilegiu sa tai un soc, copacul despre care taranii spun ca „in fata lui trebuie sa-ti scoti palaria”.
- Se spune ca daca culegi si mananci la miezul nopti de Sf. Ion Botezatorul petalele florii de grau, numita albastrica, tot anul vei avea noroc in toate.
Inceputul anului corespundea la unele popoare cu inceputul sau sfarsitul ciclurilor biologice ale plantelor si animalelor de pe urma carora isi castigau existenta. Marcand perioada parguirii si coacerii cerealelor, deci perioada incheierii ciclului biologic al celor mai importante plante alimentare cultivate de om, zilele de Sanziene, Sfantul Petru si Rusalii au asimilat un ritual ancestral sezonier, asemanator celui de inceput de an. Principalele sarbatori ale verii se impart in doua categorii: cu data fixa (Sanzienele-24 iunie si Sfantul Petru-29 iunie) si cu data variabila (Rusaliile) in functie de zilele de Pasti.
Sanzienele prezic viitorul
Sarbatoarea Sanzienelor, marcand solstitiul de vara, dadea prilej la numeroase practici de divinatie, de prospectare magica a ceea ce se va desfasura in viitorul apropiat sau indepartat.
Cea mai obisnuita metoda consta in impletirea unei coronite de flori si aruncarea ei de catre fete sau baieti, peste casa sau peste ocolul vitelor. Cununile fetelor erau impletite in forma rotunda, cele ale baietilor in forma de cruce.
Daca cununa ramanea pe acoperis, celui care a aruncat-o ii mergea bine tot anul urmator, daca, dimpotriva, cununa cadea, era semn rau.
Din intreaga flora spontana a Romaniei, sanziana este cea mai indragita floare, mai ales din punct de vedere simbolic. Pana in zilele noastre, in Maramures infloritul sanzienelor indica momentul favorabil pentru cositul fanului si inceputul secerisului.
Umblatul cu faclia
Momentul cel mai important al sarbatorii, in unele sate maramuresene, este umblatul cu faclia. Faclia era lucrata mestesugit dintr-un lemn de molid uscat si crapat la un capat, unde se fixeaza rasina de brad cu surcele uscate de molid si fire de canepa. O data cu lasarea serii, copiii si feciorii urcau pe coama dealurilor, se strangeau in cerc pentru a-si aprinde facliile si apoi se asezau in linie dreapta, la o departare suficienta unul de altul pentru a nu se arde cu rasina topita ce sare in timpul rotirii facliilor.
Este interesant ca facliile se rotesc numai intr-un singur sens, cel al mersului aparent al soarelui pe bolta cereasca, adica in sensul invers rotirii acelor de ceas.
Din punct de vedere subtil, focul si mirosul de rasina purifica atat spatiul inconjurator, cat si oamenii care participa la ritual, avand un efect asemanator tamaiei. Cand facliile sunt pe cale a se stinge, tinerii coboara in sat si le implanta in mijlocul gradinilor, intre starturi. Rotocoalele de foc si invartirea facliei de la rasarit la apus tin, cu siguranta, de un cult solar care exprima, printre altele, bucuria victoriei luminii asupra intunericului, iar aducerea facliilor in curti si plantarea lor in mijlocul gradinilor sunt secvente purificatoare si fertilizatoare ale obiceiului.
Locul aparte al Sanzienelor in calendarul popular este subliniat de culegerea rituala a plantelor de leac (sanziana, usturoiul, cicoarea, cimbrisorul, trifoiul alb, sulfina si altele) si de indicarea celei mai mari zile din an, cea a solstitiului de vara, prin doua repere importante: infloritul sanzienelor si incetarea cantecului cucului.
Ursita apare in vis
Prin diferite practici, fetele sperau ca isi vor vedea in vis ursitul si ca vor deveni, practicand un ritual magic, „frumoase si curate ca roua, ca apa neinceputa”. Ritualul era o baie purificatoare realizata in noaptea de Sanziene, in roua florilor si in apa raurilor. In acea noapte, sustine traditia maramuresana, toate apele curgatoare se afla sub protectia unei zane numite „Frumusetea verii”. De altfel, unii carturari considera Sanziana ca fiind o zana a recoltelor si granelor.
Astfel, sarbatoarea zilei de Sanziene devine o participare plina de bucurie si recunostinta a omului la procesul de crestere si inflorire a naturii, care il hraneste si i se ofera.
Chiar si astazi, desi multe din obiceiuri s-au pierdut, la sate, in seara de sanziene oamenii se ingrijesc sa isi impodobeasca hainele si camera cu flori proaspete de Sanziene si sa aprinda la capataiul patului o lumanare cu ocazia acestei sarbatori.
Sursa: yogaesoteric.net
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu