► Tărâmul fascinant şi uluitor al misterelor

Am parcurs ultimul mileniu dezlegând unele dintre misterele ştiinţei. Acum însă a venit timpul să ne deschidem complet porţile către miracole şi mai ales către lumea noastră interioară.

Pretutindeni în jurul nostru, o nouă şi infinită realitate, de un ordin superior, începe să se strecoare luminos printre fisurile concepţiilor noastre rigide şi limitate despre ceea ce am acceptat ca fiind cunoscut. Dacă vrem acum ca viitorul nostru să fie mult mai mult decât o desfăşurare repetitivă şi mecanică a trecutului va trebui să lăsăm deoparte ceea ce este cunoscut şi să urmărim să descoperim un domeniu al realităţii încă neexplorat – tărâmul fascinant şi uluitor al misterelor, al fenomenelor aparent imposibile.

Să luăm, de exemplu, experienţa enigmatică a unei persoane pe care o cunosc. Acest om mi-a povestit că a făcut la un moment dat, în urma unui efort, o întindere de ligamente la piciorul drept. Deoarece simţea aproape tot timpul o durere intensă şi mai ales pentru că ajunsese să şchioapete, el s-a adresat unui medic ortoped pentru a afla dacă în cazul lui poate fi evitată o operaţie chirurgicală. Doctorul consultat s-a arătat foarte sceptic. Respectiva persoană era destul de reticentă în ceea ce priveşte operaţiile chirurgicale şi a preferat să aştepte, sperând că starea sa de sănătate se va îmbunătăţi în mod gradat de la sine. Deoarece starea sănătăţii ei nu părea să se amelioreze, ea s-a decis după câtva timp să ceară ajutorul unui vindecător chinez care tocmai venise în România.

Vindecătorul s-a uitat atent la piciorul bolnav şi apoi l-a atins uşor, după care s-a aşezat în spatele persoanei bolnave şi a făcut încet cu mâna un şir de „X-uri“ în aer, de sus în jos, de-a lungul coloanei. „Încearcă acum să mergi“, i-a spus el în final în limba engleză. Omul s-a ridicat atunci şi, spre surprinderea sa, s-a plimbat imediat prin cameră fără să resimtă absolut deloc vreo durere. Profund uimit, el l-a întrebat pe vindecător ce anume făcuse.

„Dacă vrei să ştii, trupul tău este în realitate o proiecţie a minţii tale. El este de fapt o structură complexă care este formată din energii ce sunt menţinute laolaltă datorită conştiinţei tale. Atunci când, din punct de vedere mental, eşti conştient că totul în fiinţa ta este în armonie tu îţi menţii astfel ansamblul energiilor şi elementelor ce alcătuiesc trupul într-o stare de sănătate. În cazul tău durerea face ca starea ta de conştienţă să nu se mai orienteze în mod natural şi armonios asupra corpului, şi din acest motiv tu nu mai eşti capabil să-ţi păstrezi o imagine lăuntrică perfectă cu privire la tine. Tot ceea ce eu am făcut nu a fost decât să reactualizez într-un mod benefic această imagine lăuntrică ce se referă la tine.“

Cel care tocmai fusese vindecat, mi-a spus că atunci el a dat din cap dezaprobator, protestând: „Dar eu am văzut că tu nu ai făcut decât să îţi mişti mâinile prin aer.“ „Aceasta este ceea ce ai văzut tu“, l-a corectat atunci vindecătorul chinez, „de fapt, prin acele gesturi eu am redirecţionat în mod corect energiile tale, pentru că mi-am dat seama că anumite canale subtile prin care circulă aceste bioenergii erau blocate şi a fost necesar să le redeschid. După cum vezi, ceea ce am făcut pentru tine este foarte simplu.“

Un aspect semnificativ, asupra căruia merită să insistăm, este faptul că după această experienţă de vindecare persoana în cauză nu a simţit că întreaga sa viaţă s-a modificat în bine. Deşi ea a fost foarte încântată de faptul că piciorul său a fost vindecat atât de repede, la început, ea nu a înţeles deloc cheia misterului acestei proceduri în care totul era „foarte simplu“.

Puterea tainică ce a fost exercitată de vindecător a operat de fapt la un nivel subtil energetic care era ceva mai profund decât cel la care persoana vindecată – şi, de altfel, marea majoritate a oamenilor – poate avea acces în mod obişnuit. Atunci când i-am explicat acelui om aceste aspecte el şi-a amintit dintr-o dată un lucru important, pe care îl ignorase până atunci.

„Vindecătorul acela mi-a spus că oricine poate învăţa să realizeze astfel de vindecări, dar primul pas şi condiţia absolut necesară este să eliminăm ideea că aceste fenomene ar fi imposibile.“

Cum am putea oare explica experienţa ce a fost trăită de un ofiţer italian care prin anii 1960, având coapsa în întregime măcinată de un cancer, a vizitat mănăstirea din Lourdes, unde după cum ştim se petrec miracole, şi după aceea într-adevăr, în decurs de doar câteva luni, coapsa respectivă i s-a regenerat complet, astfel încât putem spune că pur şi simplu i-a crescut o nouă coapsă? Într-un alt caz, ce am putea spune despre un pacient care suferea de cancer şi căruia doctorii nu-i mai acordau nici o şansă de a trăi, şi care a fost injectat, prin anii 1950, cu o banală soluţie salină care a fost folosită drept remediu Placebo? Pacientul credea însă cu tărie că această injecţie urma să aibă asupra lui un efect foarte puternic, şi – MINUNE - într-adevăr, orice urmă de cancer a fost eliminată din trupul său, în decurs de doar câteva zile, tumorile canceroase „topindu-se ca nişte bulgări de zăpadă puşi în apropierea unui foc“, aşa cum descria acest fenomen uimitor un martor ocular. Oare pentru o minte sceptică nu sunt toate acestea realizări complet „imposibile“?

Scriind despre asemenea „fenomene miraculoase rare, şi foarte spectaculoase, de remisiune spontană“, renumitul doctor eseist Lewis Thomas declara: „Nici unul dintre oamenii de ştiinţă nu are nici cea mai mică idee despre cum ajung să se producă asemenea lucruri. Dar un lucru este clar şi anume că nu avem de ce să ne temem de ele. Acestea, pe lângă faptul că sunt pentru noi nişte mistere fascinante, reprezintă totodată o bază solidă pentru speranţele noastre cu privire la ceea ce ne rezervă viitorul.“

În perioada de sfârşit a primului mileniu a fost prezis că va avea loc cel mai mare eveniment din istoria umanităţii – sfârşitul lumii. Se credea că evenimentul decisiv se va produce în jurul anului 1000, dar nu a fost aşa. Acum, la începutul mileniului al treilea, este pe cale să se producă cel mai mare eveniment din istoria civilizaţiei noastre: explicarea definitivă şi completă a legilor universului material. Ştiinţa a stabilit deja date precise cu privire la: creaţie, timp, spaţiu, originea ADN-ului, existenţa unor dimensiuni fizice care există în afara celor patru pe care noi deja le cunoaştem. Pornind de la toate acestea se speră realizarea unei teorii care să înglobeze în mod sintetic întregul ansamblu al cunoaşterii noastre.

Aceste date se constituie în aşa-numita „Teorie a Totului“ sau TOE (din englezescul Theory of Everything), pe care savantul de renume mondial Stephen Hawking o preconizează ca fiind de fapt cunoaşterea minţii lui Dumnezeu sau, în termeni nereligioşi, ştiinţifici, aceasta implică să se ajungă la capacitatea de a înţelege un univers tainic care nu are nici început nici sfârşit, care s-ar părea că nu are frontiere spaţiale sau temporale şi care în plus nu are nici un fel de limite.

Aşa-numitele miracole, anomalii şi fenomene „imposibile“, ce au fost până acum excluse sistematic din existenţa noastră materială şi din concepţiile noastre obişnuite asupra lumii, aşteaptă de mult timp să fie incluse în Teoria Totului. Dar, oricât de multe informaţii am strânge despre ele, anomaliile şi misterele nu pot fi totuşi explicate total doar în termenii conceptuali actuali ai informaţiei, energiilor, şi nici chiar ai energiilor virtuale (sau subtile) – a acelor surse gigantice, invizibile de putere care susţin tot universul fizic chiar şi în intimitatea fenomenelor atomice şi moleculare. O înţelegere totală, profundă şi reală nu poate fi în mod strict apanajul gândirii exclusiv raţionale. Ea necesită şi accesul într-o realitate spirituală de ordin superior.

Dar, cum ar fi dacă am trăi într-o lume a Teoriei Totului, în care orice fiinţă, lucru şi fenomen al lumii fizice ar fi complet explicat şi catalogat după criterii logice şi raţionale? Este ceva firesc şi aproape inevitabil ca în momentul în care ne vom satisface complet curiozitatea cu privire la existenţa fizică să fim, în sfârşit, gata să explorăm universul următor: domeniul spiritual tainic al conştiinţei, sau cu alte cuvinte, misterioasa noastră lume interioară.

Spre exemplu, dacă vom urmări să explicăm Simfonia a V-a a lui Beethoven analizând doar informaţiile care sunt înregistrate pe un CD, vom fi în final complet dezamăgiţi. CD-player-ul poate transmite muzica, iar semnalele electrice ale acestei transmisii sunt incredibil de complicate, pentru a crea toate acele efecte sonore, dar cu toate acestea originea muzicii respective se află în Beethoven însuşi.

Prin urmare atunci se poate spune că el (Beethoven) este următorul univers pe care îl avem de investigat, şi tot astfel, se poate spune că nişte universuri fascinante suntem de fapt fiecare dintre noi.

Dar oare cum să începem această inedită căutare? Dacă ne-am hotărât, nu trebuie decât să mergem afară, să ne aşezăm pe iarbă şi să ne uităm la cer. Sau nu trebuie decât să ne ridicăm mâinile în aer pentru a simţi plini de fericire căldura soarelui şi adierea vântului înfiorându-ne pielea. Atunci, în timp ce vântul ne atinge mâinile, el depune totodată molecule din toate substanţele chimice care sunt necesare creării vieţii. În timp ce soarele ne încălzeşte blând faţa, primim totodată de la el toate energiile necesare pentru ca viaţa să se nască. Noi nu suntem nimic altceva decât aceste substanţe chimice şi energii, dar între noi şi ele există o diferenţă esenţială. Un principiu tainic, subtil, divin, menţine toate acestea laolaltă spre a crea minunea plină de mistere a fiinţei noastre.

Datorită acestui principiu divin noi am fost creaţi din vârtejurile de atomi ce plutesc prin univers. În loc să se împrăştie într-un nor galactic de praf, corpul nostru s-a autoorganizat în milioane şi milioane de structuri şi procese precise. Cu fiecare respiraţie noi inhalăm sute de milioane de molecule gazoase şi, într-o zecime de secundă, moleculele ce susţin viaţa - la nivel primar cele de oxigen şi de hidrogen - pătrund în celulele noastre pentru a crea astfel enzime şi proteine.

Cum de ştiu ele să facă toate acestea? De fapt, ele sunt inconştiente. Oxigenul din sângele nostru nu este deloc mai viu decât oxigenul din tuburile de oxigen ale unui scafandru; zaharurile din creierul nostru nu sunt prin aceasta mai inteligente decât acelea dintr-un cub de zahăr. Totuşi, vârtejurile cosmice de atomi se transformă cumva în mod tainic în viaţă, iar cel care cauzează la modul fundamental această miraculoasă transformare este tocmai acel principiu subtil, divin.

Deşi acest principiu tainic nu poate fi văzut şi nici cântărit, el posedă totuşi anumite calităţi:
- El este inteligent.
- El este conştient de el însuşi.
- El are forţă.
- El poate organiza fiinţele, lucrurile şi creează structuri complexe pornind de la structuri simple.

Chiar dacă ar fi să facem abstracţie de orice credinţă religioasă trebuie totuşi să recunoaştem că aceste calităţi există în noi înşine, şi fiinţele umane le-au cunoscut astfel de veacuri. Acest principiu subtil, divin, operează tainic în adâncul oricărei forme de viaţă şi nu poate fi extras fără a distruge viaţa însăşi. Spre exemplu, celulele trupului nostru vor fi, din punct de vedere chimic, imediat după momentul morţii noastre, identice cu cele care erau cu un moment înainte ca moartea să apară. Şi totuşi, la un nivel foarte subtil, o anumită diferenţă a survenit, cauzând moartea.

Conţinutul unui tir frigorific, plin cu produse de băcănie, este identic cu cel al unui foetus în pântecul mamei şi totuşi, acesta din urmă este impregnat cu ceva care îl face să fie viu şi să crească.

Acest principiu divin tainic, subtil, nu are nevoie de cooperarea cu noi pentru a ne susţine viaţa, dar dacă noi vrem cu adevărat îl putem aduce în sfera noastră conştientă. Totul depinde în acest caz de felul în care noi realizăm conexiunile sau rezonanţele lăuntrice, spirituale.

Teoria Totului, aşa cum am expus-o mai devreme, va uni cele patru forţe fundamentale ale naturii (electromagnetismul, gravitaţia, interacţiunile slabe şi cele tari), într-o singură teorie a câmpului unificat. Dar, când virtualul graviton se uneşte cu virtualul foton într-o măreaţă, teoretică hierofanie, o revelaţie copleşitoare va deveni evidentă. Fizica ia în considerare universul ca fiind un lucru, un obiect pe care oamenii de ştiinţă îl măsoară stând în afara lui când, în realitate, noi ca fiinţe umane suntem cu toţii cuprinşi şi interacţionăm multiplu, prin tainice şi multiple procese de REZONANŢĂ, în interiorul acestui univers, întocmai ca firele într-o urzeală. Noi suntem fiecare copiii unui tainic câmp energetic informaţional şi minţile noastre trebuie să se înţeleagă mai întâi pe ele însele, căci dacă nu facem mai întâi aceasta, riscăm să înţelegem greşit sau parţial orice altceva.

Credinţa puternică are, cu adevărat, cea mai înaltă valoare atunci când ea ne conduce către o înţelegere profundă.

În YOGA şi în tradiţia orientală, străveche, acelaşi adevăr era aplicat atât asupra propriei noastre fiinţe cât şi, prin extensie, într-un mod inductiv sau deductiv, asupra întregului Macrocosmos: „Ceea ce se află în microcosmos (inclusiv în universul fiinţei umane) se află şi în Macrocosmos. Aşa cum este microcosmosul fiinţei umane, tot astfel este şi corpul Macrocosmosului.“

Fizica cuantică enunţă şi ea aceleaşi adevăruri, dar într-un cadru conceptual diferit şi folosind alte cuvinte: „Un singur câmp unificat îmbrăţişează galaxiile şi atomii, quasarii şi gândurile.“

De aproape 100 de ani, ştiinţa a demonstrat deja că, de fapt, lumea materială nu este decât o iluzie. Tot ceea ce pare a fi solid - o piatră, un copac, propriul nostru corp - este de fapt 99,999% un spaţiu vid. În interiorul acestui vid, o mulţime de câmpuri energetice pulsează licărind, venind în mod tainic la existenţă şi dizolvându-se apoi în neant de milioane de ori pe secundă. Când lovim o minge de fotbal, noi vedem doar o sferă solidă care atunci descrie în aer o traiectorie în forma unui arc de cerc. Însă, de fapt, la nivel cuantic, mingea este un câmp energetic lipsit de margini solide, care la un moment dat dispare complet pentru a reapare apoi în universul nostru spaţio-temporal.

Noi, şi orice lucru sau fiinţă din jurul nostru, nu suntem altceva decât un nor de probabilităţi ce se reactualizează mereu într-un câmp cuantic. Nimic din tot ceea ce simţim nu este cu adevărat solid. Nici mirosul, nici sunetul, nici gustul, nici vederea nu există aşa cum credem noi că ele sunt. Noi înotăm de fapt într-o „supă cuantică“, străduindu-ne cel mai adesea să înţelegem infinitul cu instrumentele noastre primitive, pe care le reprezintă cele cinci simţuri. Creierul nostru dispare şi reapare în fiecare secundă, şi totuşi acest act magic se derulează mult prea repede pentru a fi noi în stare să-l detectăm. Noi nu facem altceva decât să ne străduim să modificăm dansul rotitor, fascinant al cosmosului într-o mişcare ultraîncetinită de evenimente ce par „reale“.

În momentul în care fiinţa umană va înţelege intuitiv această realitate de ordin superior, şi mai ales atunci când ea va înceta să se ataşeze de această mişcare ultraîncetinită, va realiza astfel că Teoria Totului poate face ca pentru prima dată, în mod brusc, lucrurile, fenomenele şi fiinţele să devină REALE în adevăratul sens al cuvântului. Atunci noi vom fi pe deplin liberi să dăm la o parte instrumentele primitive atât de demodate - simţurile noastre limitate, prejudecăţile noastre care cel mai adesea sunt înglodate în materialism - pentru a deveni cu adevărat liberi.

În momentul în care vom trece cu adevărat această frontieră a conştiinţei vom realiza că mai există încă un univers pe care trebuie să-l explorăm pentru a şti cu adevărat cine suntem şi ce este Realitatea. Putem spera de asemeni că într-un viitor fericit, printr-o veritabilă alchimizare şi transmutare a conştiinţei umane „Era Informaţiei“ - cum este adeseori denumită perioada actuală - va deveni „Era Conştiinţei înflorite“, iar Cyberspaţiul va imploda cât mai repede în spaţiul nostru lăuntric. Când acest salt se va produce, următorii adevăraţi oameni de ştiinţă - acei viitori Einsteini ai conştiinţei - vor explora acest tainic şi fascinant univers. Noi sperăm că va fi de asemeni pusă la punct o tehnologie a fizicii mentale. La ora actuală, toate acestea nu sunt altceva decât elemente tainice pe care vindecătorii, sfinţii, făcătorii de minuni şi alte persoane ce sunt înzestrate cu capacităţi paranormale, ştiu deja să le aplice. Ei sunt, am putea spune, veritabili tehnicieni ai propriei lor conştiinţe. De fiecare dată când vorbim despre viitor, ajungem să facem, conştient sau nu, anumite predicţii. Predicţia mea se referă la o preponderentă centrare a umanităţii, în viitor, asupra cunoaşterii de Sine, asupra căutării Adevărului Divin Suprem.

„Cunoaşte-te pe tine însuţi“ (Gnoti seauton), va deveni fără îndoială dictonul cel mai important al următorului mileniu. Suntem de asemeni siguri că psihologia va da naştere unei ştiinţe complexe şi profunde a conştiinţei, şi astfel noi vom înţelege străvechile principii spirituale ale înţelepciunii pe baza cărora se vor naşte noi reguli divine de viaţă:

* Fiecare gând al nostru generează instantaneu o modificare în întregul câmp al realităţii; cea mai nevinovată dorinţă pe care noi o avem, face imediat universul (MACRO-COSMOSUL) să vibreze.

* Informaţia deja existentă în Macrocosmos, nu poate fi nici creată şi nici nu poate fi distrusă, ci ea poate fi doar rearanjată. Ştiind aceasta, ne putem da seama că fiecare atom de cunoaştere poate fi accesat în minte, indiferent de timp şi spaţiu.

* Întregul Macrocosmos este ordonat în mod inteligent şi autoorganizat. Nu există, am putea spune, nici o diferenţă esenţială între viaţă şi absenţa vieţii, cu excepţia intensităţii conştiinţei şi a concentrării de informaţii.

* Orice aspect al realităţii poate fi transformat, la nivel cuantic, modificându-i însă informaţia şi energia. „Tehnologia“ care va permite crearea unor asemenea modificări, există deja şi ea este conţinută în stare latentă în mintea umană. YOGA autentică ne permite să avem acces AICI şi ACUM la această „tehnologie“.

* Creierul este de fapt emiţătorul şi receptorul activităţii mentale, dar el nu este mintea. Mintea este în realitate un fenomen complex non-local şi a-spaţial, de aceea ea nu are un loc fix şi determinat în timp şi spaţiu, fiind de fapt expresia unei calităţi a câmpului tainic al conştiinţei. Cu alte cuvinte, putem spune că în momentul în care noi avem un anumit gând, activăm de fapt astfel „computerul“ macrocosmic.

* Viitorul există deja în acest „computer“ macrocosmic şi, ştiind aceasta, noi ne putem baza pe informaţiile pe care el ni le oferă - atunci când ne branşăm la el prin REZONANŢĂ - pentru a ne organiza gândurile, speranţele, viziunile, planurile şi eventual întreaga noastră lume.

Prin urmare, de acum înainte, de fiecare dată când, gândindu-ne intens la cineva, acea persoană ne va suna imediat după aceea la telefon, sau de fiecare dată când vom intui gândurile altcuiva sau atunci când vom avea o senzaţie puternică de „déjà vu“, nu va trebui să mai ignorăm deloc asemenea situaţii excepţionale. Aceasta înseamnă că în acel moment noi ne-am acordat la esenţa realului, sau cu alte cuvinte că am accesat, chiar dacă am făcut-o într-un grad redus, această gigantică minte nonlocală, macrocosmică. Atunci noi putem spune că am atins panoul de comandă al „computerului“ macrocosmic.

În concluzie, se poate spune că de fapt există un mister tulburător în fiecare coincidenţă, în orice străfulgerare de inspiraţie, în orice nouă viziune. Dacă noi vom menţine o aspiraţie şi o hotărâre intensă de a explora cât mai des aceste mistere, mai ales în această perioadă de început al celui de-al treilea mileniu, posibilităţi benefice infinite se vor deschide fără îndoială în faţa noastră.


Sursa: Gregorian Bivolaru, Cartea misterelor - o antologie a faptelor stranii


Această carte este plină de fapte misterioase ori inexplicabile, care pentru mulţi par imposibile, dar, cu toate acestea, ea reprezintă pentru cei inteligenţi şi intuitivi o veritabilă mină de aur deoarece ne oferă o mulţime de argumente care pot fi extrem de utile dacă urmărim să ne modificăm atitudinea faţă de tot ceea ce pare imposibil şi de neexplicat în existenţa noastră.

După cum veţi vedea, în această carte au fost selectate mărturii despre psihokinezie, telepatie, vindecări miraculoase, premoniţii care s-au adeverit, clarvăzători, fiinţe spirituale care emană lumină din corpul lor, îngeri veniţi să-i asiste pe oameni în momente cruciale etc. ... Asupra tuturor acestor cazuri inexplicabile planează emoţia fascinantă a misterului.

Această carte este de fapt o pledoarie pentru existenţa unui alt univers, acela al spiritului, spre care noi trebuie să ne îndreptăm cu toată fiinţa noastră cât mai repede.


Citiţi şi:
► Problema intervenţiei extraterestre în contextul actual al omenirii

►Un senzaţional mesaj-referendum al unei civilizaţii extraterestre avansate ce se adresează tuturor oamenilor de pe planeta Pământ 
► SHIVA manifestat ca un lingam de foc  
► Un Crăciun cum n-a mai fost