"Eu, personal - judec după inima mea -, văd o mare răspundere, văd un mare răspuns pe care nu-l poate da decât Ţara Românească în lume, cândva. Consider că în România e cea mai adecvată viaţă, răsuflare şi suflare, după Scriptură. România este milostivă şi nu duce un război de distrugere, ci numai de avanpost, de apărare. Tocmai poziţia Scripturii. România o văd având o mare misiune în lume.
Sigur că nu din punct de vedere economic numaidecât, ci din punct de vedere mântuitor numaidecât. Asta contează! Că Dumnezeu rabdă, rabdă, dar şi înainte apucă. Poporul acesta de la naştere a suferit şi suferă încă din partea duşmanilor. Şi el totuşi se menţine şi-n plus a născut atâtea valori: un Eminescu în literatură, Brâncuşi în sculptură, Enescu, considerând că arta, poezia este o proorocie, la urma urmei. Nu trebuie neglijate aceste realităţi. Tocmai în această suferinţă stă renaşterea viitoare."
"Sunt foarte optimist în privinţa viitorului Neamului Românesc. Poporul român e cel mai adaptabil popor la învăţătura creştină. Are el o smerenie, undeva…"
"Faptele Neamului nostru de mii de ani sunt numai creştine. N-am luat nimic de la nimeni. Nouă toţi ne-au luat. Ruşii pe-o parte, ungurii pe-o parte, bulgarii la fel. Adică ce, suntem marfă fără stăpân? Doar suntem fiii lui Decebal! Decebal n-a murit!"
Supranumit Patriarhul Dobrogei, părintele Arsenie Papacioc, duhovnicul mănăstirii Sf. Maria din Techirghiol, a părăsit această lume ieri, 19 iulie 2011, la vârsta de 97 de ani. Părintele Arsenie Papacioc este considerat unul dintre cei mai mari duhovnici ai Ortodoxiei. A făcut parte din "generaţia de aur" a teologilor români şi a fost unul dintre cei prigoniţi şi întemniţaţi în închisorile comuniste.
Citeşte şi:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu