► Tranzitul lui Venus

Cele 5 alinieri ale Pământului cu Venus între 2004 şi 2012

În data de 5/6 iunie 2012 are loc un eveniment astronomic cu totul deosebit: trecerea lui Venus „peste” Soare. Evenimentul este cunoscut în domeniul de specialitate sub numele de „tranzitul lui Venus” şi reprezintă momentul în care planeta se interpune între Pământ şi Soare, obturând o mică parte a discului solar. Acest tranzit astronomic este similar cu o eclipsă solară, cu deosebirea că, deşi diametrul lui Venus este de 4 ori mai mare decât cel al Lunii, proiecţia planetei Venus este mult mai redusă, deoarece se află la o distanţă mult mai mare de Terra.

► Pentru un nou început

   „Cel mai adesea, tot ceea ce este esenţial, misterios, profund şi dumnezeiesc este invizibil pentru ochii noştri fizici. Pe măsură ce ne trezim şi ne deschidem din ce în ce mai mult sufletul, începem totodată să percepem, din ce în ce mai clar, cu ajutorul ochiului celui tainic al inimii. Iubirea intensă, profundă şi fără măsură ne este de un real folos în cadrul acestui proces de trezire gradată a ochiului inimii. În felul acesta, facem primii paşi pe calea ce conduce către înţelepciune.“ 

profesor yoga Gregorian Bivolaru

► Instituţia Ghidului Spiritual

Prezenţa asteroidului Chiron în aproape toate configuraţiile şi modelele planetare din această perioadă este provocatoare şi interesantă, deoarece ea avertizează asupra necesităţii actualei omeniri de a lua în calcul instituţia Ghidului spiritual, care este cu mult mai mult decât un duhovnic, din simplul motiv că el reprezintă o fiinţă eliberată în viaţă, care s-a încarnat cu o misiune spirituală majoră la nivel planetar şi care are forţa dumnezeiască de a călăuzi umanitatea către o nouă etapă spirituală superioară; de asemenea, indiferent dacă suntem sau nu conştienţi de această necesitate, indiferent dacă avem sau nu un Ghid spiritual, acest ghid există pentru toată omenirea în momentul de faţă, şi el ne susţine, ştiut sau neştiut, văzut sau nevăzut, să trecem prin acest final şi totodată început al tuturor timpurilor.

► Dincolo de Cuvânt - Înainte ca Timpul să înceapă

Dacă vii la mine ACUM, în acest moment,
Minutele tale vor deveni ore
Orele tale vor deveni zile
Iar zilele tale vor deveni o viaţă de om.

► Sfarsit si inceput de era

   Anul 2009 a debutat sub auspiciile unui aspect astrologic mai putin comun in astrologia contemporana, si anume, unghiul de 51 de grade, cunoscut sub numele de „septil“. De foarte mult timp, el se produce intre planetele grele Pluto si Neptun.

   Aspectul de septil corespunde numarului sapte si, prin acesta, si cu armonica a 7-a, frecventa de rezonanta ce rezulta din impartirea cercului zodiacal in 7. In toate epocile, numarul 7 a fost asociat cu sacrul si cu Creatia Divina. Numerologia il interpreteaza ca fiind un numar profund ocult, in corespondenta cu cunoasterea de sine, cu analiza interioara, cu cautarea semnificatiei ultime si a intelepciunii. El este numarul meditatiei, al contemplatiei, al retragerii. De aceea, 7 tinde sa fie izolat, distant si din alta lume. Pare a fi un compus format din esentele lui Saturn si Neptun (cu nuante de la Pluto). In ciuda acestei semnificatii insa, 7 a fost numit si „numarul odihnei si al desavarsirii“, in analogie directa cu Ziua a 7-a, cand Dumnezeu, terminand de facut Lumea, Si-a permis sa Se odihneasca. Dar, dupa cum noteaza Heline: „odihna nu se refera la o incetare a activitatii, ci la iesire din Haos, catre o ordine superioara, mai aproape de Desavarsire“.

► Sarbatoarea Pastelui (2) - Semnificatia Invierii Domnului - Constiinta Christica

<< aici partea întâi a articolului

Sarbatoarea Pastelui va aminteste cu siguranta invierea lui Iisus din Nazaret, Iisus Christos. Poate va ganditi ca El a fost trimis pentru a lua asupra sa pacatele lumii si ca El simbolizeaza marele Mediator intre voi si Dumnezeu - majoritatea crestinilor gandesc asa. Ei apeleaza la Iisus ca mijlocitor pe langa un Dumnezeu sever, uneori furios, asezat undeva intr-o parte a Universului numita Cer. Marii intelepti ne invata insa ca acest Cer nu se gaseste altundeva decat in propria noastra Constiinta. Unii crestini cred ca este posibil sa ajunga la Dumnezeu doar prin intermediul Fiului Sau, care este mai putin auster si mai iubitor (in perspectiva lor) decat acesta, uitand astfel ca Dumnezeu este dragoste. Fiul Sau este marea si nobila Fiinta numita de toti „Cel Binecuvantat“, iar invierea Sa este comemorata in ziua de Pasti.
   Sarbatoarea Pastelui, ca si cea a Craciunului, pot insa avea pentru fiecare dintre noi - in functie de gradul nostru de trezire spirituala, de deschidere sufleteasca si de sensibilitate si rafinament interior - si o alta semnificatie, mai profunda, esoterica si oarecum personala (in sensul de a fi traita cu toata fiinta, stabilind o legatura directa, reala, a fiecaruia dintre noi cu Dumnezeu). Pentru o astfel de fiinta, sarbatoarea Pastelui nu aminteste doar de invierea lui Iisus Christos, ci simbolizeaza invierea Constiintei Christice in fiecare Constiinta umana. „Constiinta Christica“ este o stare elevata de constiinta care este caracterizata de legatura directa, apropiata, cu Dumnezeu, de o perceptie globala si obiectiva a realitatii si de o infinita iubire si compasiune pentru tot ceea ce exista.  Esoteric, Pastele semnifica invierea marelui invatator si educator care a eliberat omenirea de servituti si limitari materiale. Acest mare suflet a venit pe Pamant pentru a ne arata in plenitudinea sa drumul catre veritabilul Dumnezeu, atotputernic, omniprezent si atotstiutor. El ne-a facut sa vedem ca Dumnezeu este intreaga Bunatate, intreaga Intelepciune, intregul Adevar, este totul in Tot. Marele Invatator, a carui inviere ne este amintita de aceasta sarbatoare, a fost trimis pentru a ne arata si a ne face sa intelegem ca Dumnezeu nu se afla doar in afara, ci si inlauntrul nostru, ca el nu se desparte (nu este separat) niciodata de nici una dintre creatiile sale, ca el este intotdeauna un Dumnezeu drept si iubitor, ca el este in tot, stie tot, cunoaste totul si contine intreg adevarul. Toata cunoasterea lumii nu ne‑ar putea permite nici macar o intelegere partiala a intregii semnificatii a acestei sfinte invieri.
   Rolul acestui mare Invatator si educator este urias - convingere pe care speram ca o impartasesc toti oamenii, fie ei credinciosi sau atei. El a venit spre noi pentru a ne face sa intelegem mai bine viata aici, pe pamant. El ne-a aratat ca toate limitarile materiale vin de la om, si niciodata nu trebuie sa le interpretam altfel. Aplicand invatatura sa, am putea indeplini aceleasi lucrari ca si el, si chiar mai mari, asa cum El insusi ne spune. Iisus Christos a venit pentru a ne arata mai explicit ca Dumnezeu este unica si marea cauza a tuturor lucrurilor, ca El este Totul.
   Deci nu trebuie doar sa ne sprijinim pe medierea si iubirea lui Iisus, ci sa-i urmam calea si invatatura. Invierea Sa trebuie din aceasta perspectiva sa ne aminteasca de invatatura Sa, care poate fi rezumata in cateva cuvinte din predica de pe Munte: "Fiti desavarsiti, asa cum Tatal vostru este desavarsit." Bucuria invierii sale nu inseamna doar ca El va lua asupra Sa pacatele lumii, mantuind-o astfel, cat faptul ca El arata calea spre Dumnezeu si o intrupeaza cu infinita dragoste si intelepciune, bucuria de a sti ca imensul Sau suflet ne imbratiseaza si ne sprijina in efortul nostru de a trai o viata divina aici, pe pamant, de a ne apropia de Dumnezeu. Iisus este permanent prezent, noi suntem cei care deseori il uitam, iar sarbatorile sfinte ne ajuta sa restabilim - macar temporar - legatura cu El.
   Exista multe presupuneri asupra modului in care Iisus a primit invatatura divina. Acest fapt este insa mai putin important, intrucat totul vine de la Dumnezeu, sursa unica a tuturor lucrurilor. Primind la randul nostru aceasta invatatura, prin citirea cartilor sfinte sau prin revelatie, dar in primul rand prin deschiderea inimilor noastre fata de Iisus, vom urmari ca invatatura sa rodeasca in noi si sa o daruim la randul nostru, pentru a putea primi apoi mai mult. A darui inseamna aici nu neaparat incercarea de a-i invata pe altii, cat a trai plenar in spiritul ei - inseamna sa fim un canal constient prin care iubirea divina sa se reverse in lume, inseamna sa fim un “stalp de lumina” care leaga pamantul cu Cerul, sa traim permanent in contact cu prezenta Divina, in starea de Constiinta Christica - sa fim veritabili Fii ai lui Dumnezeu pe acest Pamant.
   Sarbatoarea Pastelui trebuie astfel sa ne aminteasca faptul ca Iisus nu a venit pentru a ne aduce o noua dogma, ci pentru a ne ajuta sa intelegem ca suntem Fiii lui Dumnezeu, pentru a ne ajuta sa traim aceasta legatura directa cu Dumnezeu - aceasta fiind Calea, Adevarul si Viata.
   Sarbatoarea Pastelui semnifica, pentru cel deschis sufleteste, invierea lui Iisus in sufletul sau si deci propria sa inviere: doar aceasta inviere launtrica ne poate duce pe cele mai inalte culmi ale spiritului.

► Pentru tine - documentar (auto)biografic Gregorian Bivolaru

Realizat in 2002, atunci cand Grieg a implinit 50 de ani.

► „Iti daruiesc iubirea mea neconditionata!“

„Intr-o dimineata, am hotarat sa ma rog pana voi obtine un raspuns. «O, Mama binevoitoare a Universului! Invata-ma tu, prin viziuni, sau printr-un Ghid spiritual trimis de tine insati!» Plangand, ma rugam si orele treceau fara sa primesc un raspuns. Deodata, m-am simtit proiectat in sfere inaccesibile.
 – Ghidul tau spiritual va veni chiar azi.
 O voce de femeie, cu accente celeste, parea sa vina de peste tot si de nicaieri. Aceasta experienta divina fu tulburata de un strigat patrunzator; un preot tanar, numit Habu, ma chema din bucataria situata la etajul inferior:
 – Mukunda! Ajunge cu meditatiile! Este nevoie de tine pentru cumparaturi.
 Altadata as fi replicat fara ezitare. Acum mi-am sters lacrimile si m-am resemnat sa ascult. Habu si cu mine am plecat spre o piata indepartata, situata in cartierul bengalez din Benares. Cand am inceput cumparaturile in bazar, arzatorul soare indian nu era inca la zenit. Pasii ne-au purtat prin multimea multicolora a sotiilor, ghizilor, preotilor, vaduvelor, brahmanilor plini de demnitate si a taurilor sfinti.
 In timp ce strabateam o alee de piatra, am intors capul si am vazut un om cu o fata cristica, imbracat in roba portocalie a SWAMI-lor, stand nemiscat pe partea cealalta a strazii. Instantaneu, mi-a parut cunoscut dintotdeauna. Il devoram din ochi. Apoi m-a cuprins indoiala. «Confunzi acest calugar pelerin cu cineva cunoscut. Continua-ti drumul, visatorule!»
 Dupa 10 minute, mi-am simtit picioarele ca de plumb; impietrite, ele refuzau sa ma duca mai departe. M-am intors, picioarele ma ascultau! Am incercat sa o iau in directia initiala si din nou ceva le impiedica sa se miste. «Sfantul ma atrage magnetic catre el!» Cu aceasta idee in cap, am intins pachetele mele lui Habu, care, nu fara surprindere, observase miscarile mele. In final, el a izbucnit in ras:
 – Ce ai? Ai innebunit?
 Tumultul meu interior nu m-a lasat sa raspund. Tacut, am luat-o inapoi, ajungand la aleea pietruita. Distingeam chipul plin de pace care privea cu intensitate in directia mea. Dupa cativa pasi, eram la picioarele lui.
 – Invatatorul meu divin!
 Chipul sau imi aparuse in mii de viziuni. Acei ochi linistiti, acel cap leonin, cu barba ascutita si cu parul fluturand erau cele care ma fascinasera in reveriile mele ca o promisiune pe care atunci nu o intelesesem pe deplin.
 – In sfarsit ai venit, fiul meu!
 Ghidul meu spiritual repeta, iar si iar, aceste cuvinte in bengali; vocea ii tremura de bucurie:
 – De cati ani te astept!
 Am tacut amandoi multa vreme, cuvintele nemaifiind necesare. O melodie fara sunete rasuna in inima Ghidului spiritual si a aspirantului. O intuitie de nezdruncinat imi spunea ca Ghidul spiritual pe care tocmai il regasisem Il cunoaste pe DUMNEZEU si ca va sti sa ma conduca la El. Intunericul vietii mele trecute fugea din calea noului rasarit, al amintirilor prenatale. Trecut, prezent si viitor nu sunt decat o eterna reintoarcere. Nu era prima data cand Soarele rasarea si eu ma gaseam la picioarele sale sfinte!
 Tinandu-ma de mana, Ghidul meu ma conduse la resedinta lui temporara din cartierul Rana Mahal din Benares. Mergea cu un pas hotarat. Inalt si foarte drept, desi avea 55 de ani la acea vreme, era sprinten si viguros ca un tanar. Ochii lui, inchisi la culoare, mari si frumosi, sclipeau de intelepciune. Parul, usor ondulat, ii indulcea fata nobila si puternica. In el, forta fuziona armonios cu gratia.
 In timp ce ne indreptam spre terasa unei case care dadea spre Gange, el imi spuse afectuos:
 – Iti voi darui asezamantul meu spiritual si tot ceea ce posed.
 – Eu nu caut decat intelepciunea si realizarea Divina, i-am raspuns eu. Acestea sunt singurele comori pe care le doresc!
 Soarele apusese deja pe jumatate cand Ghidul meu spiritual vorbi din nou. Ochii lui reflectau o tandrete fara margini:
 – Iti daruiesc iubirea mea neconditionata!
 Cuvinte infinit de pretioase! Un sfert de secol s-a scurs inainte ca eu sa mai am o dovada audibila a dragostei lui: era zgarcit cu manifestarile verbale ale tandretii; tacerea se potrivea mai mult inimii sale oceanice.
 – Imi vei acorda tu, in schimb, aceeasi dragoste neconditionata?
 Ma privi cu increderea unui copil.
 – Te voi iubi mereu, GURUDEVA!
 – Dragostea obisnuita este egoista si isi are originea in dorinte si in satisfacerea lor. Iubirea divina este neconditionata, nelimitata, neschimbatoare. Permanentele oscilatii ale inimii umane dispar pentru totdeauna la contactul cu iubirea pura.
 El adauga umil:
 – Daca vreodata voi pierde contactul cu DUMNEZEU, promite-mi ca ma vei aseza cu capul in poala ta si ma vei ajuta sa ma reintorc la Cel prea iubit, pe care amandoi Il adoram.“

(Fragment din Autobiografia unui Yoghin, de Paramahansa Yogananda)

► Un adevarat Ghid spiritual...

„Un adevarat Ghid spiritual este cel care, cu puterea divina ce ii vine in valuri uriase de la DUMNEZEU, ne impulsioneaza, oferindu-ne propriul sau exemplu. Astfel, el ne deschide fiinta spre cele ceresti si ne ajuta sa facem impreuna cu el primii pasi dincolo de poarta Paradisului: inefabila poarta secreta a cunoasterii spirituale.“ - profesor yoga Gregorian Bivolaru

► Iubirea este...

„Iubirea este acţiunea de a fi un focar de fericire şi sublimă împlinire în acelaşi spaţiu cu alte fiinţe.“

                                                  
                                                                          - profesor yoga Gregorian Bivolaru

► Pergamentul secret, Radu Cinamar

Pergamentul secret. Cinci tehnici initiatice tibetane.

Revelarea celor cinci tehnici speciale continute in pergamentul tibetan primit de la zeita Machandi, uluitoarea descoperire din Antarctica, misterul insondabil din Muntii Orastiei care a provocat mari dureri de cap Serviciilor Secrete din Romania in anii 1990, primordialitatea limbii si culturii romane.

Iata si un fragment din capitolul "Intelepciunea Piscului Suprem din Regatul fara nume". Este vorba despre strofa introductiva a Pergamentului, al carui text a fost dictat de marele guru Padmashambhava, reformatorul religios al intregii regiuni a Tibetului:

"Cel Care, Nenascut Fiind, a aparut totusi liber in lotusul pur al Mării Desarte,
Ne lumineaza acum constiinta si cele nouasprezece agregate ale cunoasterii,
Pentru a trece dincolo de Zidul Teribil al Tacerii Lumii.
Il imploram sa isi reverse mereu Gratia si Compasiunea nesfarsite asupra noastra!"

............................................................

► NECESITATEA GHIDULUI SPIRITUAL

„Străinul întreabă care este drumul pe cel care ştie acest drum.

Învăţat de cel care cunoaşte, el nu se rătăceşte.

Într-adevăr, aceasta este binecuvântarea înţelepciunii;

el găseşte calea care duce drept înainte.“

                                                  RIG VEDA X.32.7

► Despre Rugaciune

"Uneori, aspiratia plina de fervoare catre ABSOLUT sau rugaciunea dureroasa si dificila este mult mai placuta lui Dumnezeu decat una usoara, superficiala si linistita. Durerea sublima si suferinta datorata aspiratiei catre divin a cuiva care urmareste deocamdata in zadar sa se roage, plangandu-si sincer inabilitatea de a se ruga, fac pana la urma din el un invingator in fata lui Dumnezeu si, la un moment dat, peste el coboara gratia divina. Aspiratia catre ABSOLUT sau rugaciunea inseamna uneori chiar geamat al sufletului, ea inseamna de asemenea lacrimi launtrice si nu vorbe goale de sens. Pentru ca, in asemenea clipe, noi realizam ca Dumnezeu pune lacrimile sale de compasiune in ochii nostri, caci geamatul nostru sincer dupa imbratisarea sa nu-l putem ascunde de El. Dumnezeu, fiind cel care a creat toate lucrurile si fiintele prin Cuvantul sau, nu cere niciodata cuvinte goale de la oameni.
Ca sa te apropii de Dumnezeu trebuie sa te duci direct catre el, plin de dragoste, precum ghiuleaua tasneste din tun.
Ni se vorbeste uneori despre calugarii de la muntele ATHOS care se roaga si aspira catre ABSOLUT frecvent dar intr-un anumit mod foarte concis. Rugaciunea lor foarte scurta este impetuoasa si exclamativa tocmai pentru ca efortul launtric intens, atat de necesar in cazul rugaciunii, sa nu se estompeze si sa nu-si piarda subtilitatea printr-o rostire taraganata, inceata.

Exista un vechi obicei important printre slujitorii de frunte ai lui Dumnezeu si anume acela de a avea totdeauna pregatite cateva rugaciuni scurte (de exemplu: Doamne, miluieste-ma!) pe care sa le rosteasca frecvent in timpul zilei, printr-o aspiratie exploziva catre ABSOLUT, tasnind catre un suprem rai; ei isi indreapta atunci cu toata puterea mintea catre Dumnezeu, ridicandu-se fulgerator deasupra mizeriei lumesti. Cel care va urma mai mereu un astfel de drum va culege divinele fructe nebanuite fara un prea mare efort.

Trebuie sa aspiram adeseori catre Dumnezeu cu efuziuni intense si scurte ale inimii. Procedand mai mereu astfel, vom putea aprecia darurile lui Dumnezeu! Atunci cand ii invocam plini de dragoste ajutorul, trebuie sa ne adunam aproape toata mintea in inima si acolo sa ingenunchem la picioarele Crucii, implorandu-i bunatatea Sa si rugandu-ne Lui pentru iluminarea si salvarea noastra. Aceasta aspiratie trebuie realizata de cel putin o suta de ori pe zi."

(fragmente din Rugaciunea lui Alexis Carrel)