<< continuare de aici
<< aici partea I
... XVII XVIII XIX XX XXI XXII XXIII XXIV
Reptilienii draconieni nu sunt din dimensiunea fizică (3D), dar ei acţionează cu precădere la acest nivel, provocând mult rău fiinţelor umane şi altor rase de fiinţe care trăiesc aici, prin absorbţia fluxurilor de energie inferioară (ce provin mai ales din stimularea emoţiilor negative, cum ar fi panica, frica, stresul etc.) de care au nevoie pentru supravieţuire. Ce se va petrece însă cu ei odată cu ridicarea frecvenţei de vibraţie la nivelul întregii planete? Logic, membrii acestei rase de reptilieni (şi, în general vorbind, toate fiinţele care acţionează în mod malefic) nu vor mai putea avea suport în sistemul nostru solar, în lumea fizică, deoarece toate planetele au intrat deja în sectorul galactic (centura fotonică) al fluxurilor energetice elevate care provin din centrul galaxiei şi care se amplifică tot mai mult, pe măsură ce ne apropiem de luna decembrie 2012. Această elevare a frecvenţei de vibraţie va face practic imposibilă existenţa sub o formă sau alta a reptilienilor draconieni în dimensiunea fizică din această parte a universului.
<< aici partea I
... XVII XVIII XIX XX XXI XXII XXIII XXIV
Reptilienii draconieni nu sunt din dimensiunea fizică (3D), dar ei acţionează cu precădere la acest nivel, provocând mult rău fiinţelor umane şi altor rase de fiinţe care trăiesc aici, prin absorbţia fluxurilor de energie inferioară (ce provin mai ales din stimularea emoţiilor negative, cum ar fi panica, frica, stresul etc.) de care au nevoie pentru supravieţuire. Ce se va petrece însă cu ei odată cu ridicarea frecvenţei de vibraţie la nivelul întregii planete? Logic, membrii acestei rase de reptilieni (şi, în general vorbind, toate fiinţele care acţionează în mod malefic) nu vor mai putea avea suport în sistemul nostru solar, în lumea fizică, deoarece toate planetele au intrat deja în sectorul galactic (centura fotonică) al fluxurilor energetice elevate care provin din centrul galaxiei şi care se amplifică tot mai mult, pe măsură ce ne apropiem de luna decembrie 2012. Această elevare a frecvenţei de vibraţie va face practic imposibilă existenţa sub o formă sau alta a reptilienilor draconieni în dimensiunea fizică din această parte a universului.
O
posibilitate ar fi ca ei să se „refugieze” într-o altă dimensiune, însă
dimensiunile a patra şi a cincea (4D şi 5D) sunt deja „securizate”. Alex
Collier vorbeşte despre această „protecție”, relatând un incident
(informaţia a fost primită de la andromedani) petrecut cu mai mulţi ani
în urmă: un grup de fiinţe din rasa „micilor cenuşii” (aşa-numiţii Greys),
care este subordonată încă reptilienilor draconieni şi conlucrează cu
aceştia în planurile lor malefice, a încercat să „evadeze” într-o
dimensiune superioară cu o navă imensă ce măsura aproximativ 35 de
kilometri în lungime. Ei au fost efectiv prinşi sau blocaţi între
dimensiuni, într-o manieră asemănătoare în care sufletele inferioare
sunt blocate după moartea trupului într-un fel de „bardo” (sau lume
intermediară), adică într-o zonă interdimensională cenuşie şi pustie,
fiind lipsite pentru lungi perioade de timp de înţelegere sau de putinţa
de a accede în planurile superioare ale Creaţiei. Prin urmare, aceasta
nu pare a fi o posibilitate viabilă pentru reptilieni, care totuşi
trebuie să-şi găsească un „refugiu”, deoarece curând ei nu vor mai putea
suporta vibraţia din ce în ce mai elevată a energiei în acest sector
galactic. De altfel, aceasta va constitui principala cauză pentru
victoria definitivă a umanităţii împotriva reptilienilor şi totodată
sursa care va deconspira acţiunile satanice ale „Iluminaţilor” împotriva
omenirii.
Reptilienii
draconieni ştiau că se va ajunge la acest prag dificil de depăşit.
Tehnologia avansată pe care ei o deţin le-a permis totuşi să aibă acces
la anumite informaţii din continuumul temporal şi, de asemenea, să
călătorească interdimensional. Astfel, ei au pus la punct un plan prin
care să împiedice cu orice preţ ascensiunea spirituală a omenirii,
blocând evoluţia ei la nivelul fizic (3D). Dacă planul reuşea, „elita”
satanică a masoneriei ar fi dobândit controlul deplin asupra oamenilor
şi a planetei. În acest fel ne putem explica lupta acerbă care se duce
în prezent între facţiunile pozitive (umane şi extraterestre) şi
reptilienii care sunt ajutaţi de anumite entităţi subtile demoniace şi
satanice, precum şi rezistenţa îndârjită pe care cabala criminală
masonică o manifestă faţă de transformările care sunt iminente pe
Pământ. Reptilienii încă mai speră că, printr-o abilă manipulare a
populaţiei şi prin folosirea unor mijloace de constrângere în masă, cum
ar fi anumite instalaţii de înaltă tehnologie (HAARP, sistemele de
influenţare a realităţilor dimensionale (de exemplu cele accesate prin
proiectul Montauk)), ori chiar prin ameninţarea cu un război nuclear
devastator, vor reuşi să împiedice transformarea spirituală a planetei
şi a întregii omeniri, direcţionând-o pe o linie temporală inferioară
din planul fizic (3D).
Totuşi,
draconienii şi implicit cabala criminală a masonilor de pe planeta
noastră au luat de asemenea în considerare posibilitatea eşecului,
astfel încât ei au dorit să creeze anumite realităţi dimensionale
paralele, ca alternative viabile pentru a putea „evada” în siguranţă din
dimensiunea fizică. În acest scop, încă din 1943 ei au creat – printr-o
abilă manipulare a unor facţiuni militare şi guvernamentale americane –
o aşa-numită „buclă temporală” cu un ciclu de 20 de ani, al cărei
început se regăseşte în celebrul „experiment Philadelphia”. Ideea de
bază a acestei acţiuni (prin iniţierea unui „proiect negru” ultrasecret
de călătorie în timp, ce avea să devină cunoscut în perioada modernă ca
Proiectul Montauk) a fost aceea de a bloca umanitatea într-o stare
recurentă a existenţei, ce ar fi putut fi folosită de reptilieni în
propriul lor avantaj. Implicaţiile şi ramificaţiile acestui subiect sunt
uimitoare şi foarte complexe, dar spaţiul nu ne permite acum să tratăm
în detaliu această problemă. Totuşi, putem spune că evoluţia
evenimentelor a „deraiat” cumva de la planul iniţiat de reptilieni,
astfel încât ei au fost nevoiţi să abandoneze proiectul iniţial, care a
eşuat. Această „deraiere” are la bază mai mulţi factori, dintre care cel
al intervenţiei divine spontane pare să fi avut un rol determinant (în
această idee, putem lua în considerare emisia neprevăzută şi foarte
puternică a fluxurilor energetice cu o înaltă frecvenţă de vibraţie care
a fost proiectată din centrul galaxiei în urmă cu mai bine de 20 de
ani). În plus, acţiunile integrate ale mai multor civilizaţii
extratrestre benefice sunt şi ele importante, contribuind la rezolvarea
cu succes a situaţiei foarte complexe din acest sector galactic, în
limitele respectării legilor divine universale.
Acţiunile
reptilienilor în anii ’40 s-au bazat într-o oarecare măsură şi pe
anumite experimente foarte speciale ale unor societăţi secrete germane
din acea vreme, dintre care organizaţia ocultă Vril a avut un rol
predominant. Se pare că în preajma anului 1931 membrii principali ai
acestei organizaţii, asistaţi şi de o civilizaţie extraterestră din
sistemul Aldebaran au „creat” un fel de realitate paralelă printr-o
serie de experimente extraordinare, care în mare parte au rămas
învăluite în mister chiar şi până în ziua de azi (deşi unele indicii,
chiar de natură fizică, au fost găsite în unele locuri din Germania).
Societatea
secretă Vril a fost intim legată de cea anterioară ei, numită
societatea secretă Thule. Membrii iniţiaţi din cele două organizaţii
secrete au depus eforturi intense pentru a dezvolta o aşa-numită
„ştiinţa alternativă” faţă de cea modernă (care este de sorginte
materialistă). Aceasta a condus implicit la dezvoltarea unor „tehnologii
alternative”, care în loc să se bazeze pe principiile clasice ale
fizicii şi biologiei, au avut ca fundament realizările extraordinare ale
vechii civilizaţii atlante, care îmbinau cunoaşterea ştiinţifică şi
tehnologia cu cunoaşterea spirituală. Acele realizări erau mult
superioare noţiunilor mecanicii, care din nefericire încă mai constituie
„infrastructura” ştiinţei moderne. Ţelul societăţii Vril a devenit deci
redescoperirea sursei universale a energiei libere (a energiei de punct zero)
şi crearea tehnologiei care să permită folosirea ei pe scară largă,
ceea ce ar fi dus la o transformare radicală a întregii omeniri, la
toate nivelele existenţei.
Unul
dintre membrii marcanţi ai Societăţii Thule, fizicianul W.O. Schumann
de la Universitatea Tehnică din Munchen, spunea că în creaţia
manifestată se pot detecta totdeauna două principii fundamentale, care
determină evenimentele în lume: binele şi răul, creaţia şi distrugerea
etc. Membrii societăţii Vril au preluat şi dezvoltat ideile societăţii
Thule, considerând că tot ceea ce avea legătură cu distrugerea şi răul
era de natură satanică şi tot ceea ce era frumos şi creator era de
natură divină. Prin urmare, extrapolând la nivel tehnologic, ei au
arătat că tot ceea ce se baza pe explozie sau combustie internă
aparţinea primei categorii, în timp ce tehnologia bazată pe forţa
cosmică divină (Vril sau Prana), care este fundamentală şi nelimitată,
reprezenta zorii noii ere a spiritualităţii pe întreaga planetă.
Liderul
organizaţiei secrete Vril a fost excepţionalul medium Maria Orsic (sau
Maria Orschitsch), care între anii 1922 şi 1945 a condus grupul
principal feminin al societăţii (Vril Gesellschaft), format din cinci
femei: Maria, Traute, Sigrun, Gudrun şi Heike. O caracteristică a acelui
grup era că cele cinci femei (cu excepţia lui Gudrun pentru o anumită
perioadă de timp) purtau părul foarte lung, aproape până la călcâie, în
opoziţie cu „moda” zilei care impunea freza scurtă. Credinţa lor era că
părul lung pe care îl aveau juca rolul important al unei „antene”
cosmice, care le ajuta să realizeze mai uşor contactul telepatic cu
fiinţele extraterestre din sistemul Aldebaran din Constelaţia Taurului,
aflat la o distanţă de 68 de ani-lumină de Pământ.
Maria
Orsic s-a născut la Viena, tatăl ei fiind un imigrant din Zagreb
(Croaţia), iar mama de origine austriacă. Ea a aderat încă de la o
vârstă fragedă la mişcarea naţională din Germania acelor timpuri, iar în
1919 s-a mutat la Munchen, unde locuia prietenul ei care mai apoi i-a
devenit logodnic. Nu se ştie dacă ei s-au căsătorit sau nu, deoarece
ambii au dispărut subit în anul 1945. Datorită calităţilor ei
excepţionale de medium, Maria a fost pusă repede în legătură cu membrii
societăţii secrete Thule şi curând după aceea ea şi-a creat propriul ei
cerc împreună cu Traute A. şi alţi prieteni din Munchen, formând
aşa-numita Alldeutsche Gesellschaft für Metaphysik , care a fost primul nume oficial al societăţii Vril. Pentru identificare, membrii organizaţiei ( Vrilerinnen ) purtau un disc, pe care erau reprezentate chipurile a două dintre cele cinci femei mediumi: Maria şi Sigrun.
În
decembrie 1919 s-a organizat o întâlnire secretă între membrii marcanţi
ai celor trei societăţi principale ezoterice care activau atunci pe
teritoriul Germaniei (Thule, Soarele Negru - organizaţie care iniţial a
purtat numele DHvSS (Die Herren Vom Schwarten Stein), adică
Stăpânii Pietrei Negre) şi Vril) - într-o cabană din apropierea
localităţii Berchtesgaden. Cu acea ocazie Maria Orsic a arătat celor
prezenţi transcrierile unor mesaje telepatice pe care ea le primise
într-un limbaj secret al vechilor Cavaleri Templieri germani, ce îi era
complet necunoscut. Mesajul respectiv conţinea date tehnice foarte
importante şi detaliate despre construcţia unei nave intergalactice,
care i-au fost transmise de fiinţe extraterestre ale unei civilizaţii
din sistemul Aldebaran. Detalii sintetice despre fundamentele societăţii
Vril, despre această întâlnire secretă (care de altfel a condus în
acelaşi an (1919) la fuziunea celor trei societăţi secrete principale
din Germania), precum şi fotografii şi chiar scurte secvenţe din timpul
celebrei întâlniri pot fi vizionate aici:
Maria
Orsic a prezentat două seturi de transcrieri ale mesajelor primite în
timpul stărilor de transă: primul era cel în limbajul secret al
Templierilor, iar al doilea set de mesaje era scris într-un limbaj
inteligibil, despre care ea a sugerat că ar putea fi o limbă antică
orientală. În scurt timp s-a dovedit că acest al doilea set de
informaţii transmise pe cale telepatică era în limba sumeriană. Mesajul a
fost tradus cu ajutorul misterioasei femei medium din societatea Vril,
care era cunoscută doar sub numele de Sigrun. Tot ea a ajutat mai apoi
la descifrarea imaginilor mentale percepute de Maria Orsic, ce descriau o
navă de zbor de formă circulară.
Datorită
situaţiei financiare destul de dificile care a urmat Primului Război
Mondial, membrii celor trei societăţi nu au putut demara imediat
proiectul construcţiei navei cosmice interstelare, dar în schimb au
folosit timpul pentru dezvoltarea şi aprofundarea tehnologiei
alternative bazată pe energia liberă. Începând cu 1922, s-a început
asamblarea diferitelor părţi ale structurii navei, care au fost
realizate independent în mai multe uzine de pe teritoriul ţării.
Fondurile au fost asigurate integral de membrii societăţilor Vril și
Thule. Astfel a demarat era celor mai avansate aparate de zbor , bazate
pe free-energy, care existau la acel moment pe planeta noastră.
Iniţial ele au fost cunoscute ca aparatele Vril „Jagen” (Vânător), dar
mai apoi s-a instituit denumirea de Haunebu. Au existat mai multe tipuri
ale acestor tipuri de obiecte zburătoare având calităţi excepţionale,
care erau de fapt nişte „farfurii zburătoare”. Până la capitularea
Germaniei naziste în cel de Al Doilea Război Mondial, au fost construite
şapte tipuri Haunebu. Deşi Vril Haunebu 7 era uriaş, părerea unanimă
este că Haunebu 3 a fost cel mai performant dintre modele, chiar dacă
avea dimensiuni mai mici. Un clip video edificator, care surprinde
imagini şi fotografii reale ale acestor nave excepţionale, precum şi
scheme ale proiectelor de construcţie a lor poate fi vizionat aici:
Într-o
şedinţă de contact mediumic la care au fost prezenți și unii membri
marcanți ai societății Thule, Maria Orsic a intermediat spontan
contactul cu reprezentanţii civilizaţiei extraterestre din sistemul
Aldebaran de la care primise instrucţiunile tehnice pentru construcţia
navei interstelare. Numele acelei civilizaţii extraterestre era Sumi;
membrii ei aparţin unei rase umanoide, care colonizase pentru un timp
scurt planeta noastră în urmă cu aproximativ 500 000 de ani. În
conformitate cu informațiile transmise în timpul contactului mediumic,
ruinele antice din Larsa, Shurrupak şi Nippur din Iraq au fost
construite de către ei. Supravieţuitorii Potopului au devenit mai apoi
primii arieni şi în acest fel s-a realizat rezonanţa cu membrii
societăţilor germane din acea vreme, care aveau la bază rudimente ale
ideilor și concepțiilor acelor culturi antice. Reprezentanţii societăţii
Thule care se aflau în acele momente în cameră s-au arătat sceptici în
legătură cu revelaţiile Mariei Orsic, manifestându-şi neîncrederea şi
solicitând dovezi suplimentare chiar în timp ce aceasta se afla în
transă. Atunci mediumul a început să aştearnă pe hârtie anumite semne
ciudate şi caractere nemaivăzute, care mai apoi au fost identificate ca
aparţinând vechii scrieri sumeriene, care a fost precursoarea și sursa
culturii babiloniene de mai târziu.
Ufologul
Wendelle Stevens, fost colonel în cadrul Forţelor Aeriene americane, a
arătat că dorinţa civilizaţiei din sistemul Aldebaran nu a fost neapărat
aceea de a ajuta naziştii să câştige războiul – idee destul de bizară
care a fost vehiculată un anumit timp în cercurile de neiniţiaţi -, ci
mai curând dorinţa eminamente benefică a acestor fiinţe extratrestre de a
rezolva problema violenţei pe Pământ, pe care aldebaranii au
identificat-o mai ales în existenţa unei diferenţe sensibile de natură
economică între Occident şi Orient. În accepțiunea lor, această
diferenţă alimenta cu regularitate feluritele conflicte şi violenţe în
lume. Astfel, ei au presupus că prin revelarea tehnologiei energiei
libere vor fi create condiţiile dezvoltării unei noi clase de industrii
inovatoare, care să nu mai implice competiţie sau violență. Din punctul
lor de vedere, războaiele ar fi urmat să ia sfârşit odată pentru
totdeauna, iar omenirea ar fi păşit pe o cale a prosperităţii şi
fericirii. Cu toţii ştim însă că această lume utopică nu s-a
materializat şi că, dimpotrivă, reptilienii – prin intermediul
„Iluminaţilor” – au manevrat în aşa fel destinele omenirii, încât
actualmente s-a ajuns în pragul colapsului general la toate nivelele
societăţii.
Cu toate acestea,
membrii organizațiilor secrete germane au îmbrăţişat necondiţionat
ideile aldebaranilor, fiind demarate studii intense (conduse iniţial de
către profesorul W.O. Schumann) pentru înţelegerea şi corelarea
informaţiilor științifice primite. Totuşi, feluritele tipuri de forţe şi
interese oculte au complotat de aşa manieră, încât chiar şi buna
înţelegere din cadrul acelor organizaţii ezoterice a început să fie
zdruncinată.
Poate tocmai din
această cauză activitatea Mariei Orsic şi a celorlalte femei medium din
societatea Vril a rămas învăluită într-un relativ mister pe anumite
perioade de timp între 1925 şi 1941. În anul 1943, Maria şi Sigrun au
luat parte la o întrunire secretă în staţiunea Kolberg, al cărei ţel
principal a fost discutarea aşa-numitului „proiect Aldebaran”.
Mediumurile feminine din societatea Vril primiseră până atunci
informaţii detaliate despre planetele locuite din jurul stelei Aldebaran
şi ele doreau să realizeze călătoria cosmică spre acea destinaţie cu
ajutorul tipului de navă ce fusese construită după planurile primite.
Mai apoi, proiectul a fost discutat pe data de 22 ianuarie 1944 într-o
întâlnire la care au participat Hitler, Himmler, fizicianul W. O.
Schumann și un reprezentant al societăţii Vril.
La
întâlnirea respectivă s-a decis ca o navă Haunebu 7 să fie trimisă spre
Aldebaran prin ceea ce oamenii de ştiinţă vizionari ar numi „subspaţiu”
(adică o dimensiune în care nu se aplică legile şi constanta vitezei
luminii). Un prim test a fost făcut spre sfârşitul anului 1944, dar
sursele afirmă că el a fost aproape un dezastru pentru că, la revenire,
nava arăta ca şi cum ar fi zburat timp de 100 de ani, având învelişul
exterior afectat. Cu toate acestea, este necesar să menţionăm că testele
respective au reprezentat „faţa vizibilă a monezii” care i-a fost
prezentată lui Hitler. Iniţial, în anii ’30, membrii societăţii Thule au
dorit să sprijine mişcarea celui de al Treilea Reich, dar după ce
accentele magalomanice şi chiar demente ale lui Hitler au devenit
incontrolabile la acesta, membrii societăţilor Thule şi Vril au abordat
un plan secret, care a dublat varianta oficială a „proiectului
Aldebaran”, ce a fost în mod deliberat mereu „întârziată” sau prezentată
cu „erori”. De altfel, lipsa Mariei Orsic de la întâlnirile importante
cu Hitler, precum şi a altor membri marcanţi ai acestor societăţi şi
chiar unele disensiuni care au apărut între aceştia demonstrează că
partea esenţială a lucrurilor fusese deja tăinuită şi că doar un nucleu
foarte restrâns şi secret de personaje din înalta societate iniţiatică
germană mai avea acces la adevăratele realizări ale „proiectului
Aldebaran”.
Maria
Orsic a dispărut în anul 1945. Pe data de 11 martie 1945 membrii
principali ai societăţii Vril au primit un document intern, care era de
fapt o scrisoare din partea ei. Ultimele cuvinte din scrisoare au fost: „nimeni [nu trebuie] să mai rămână aici”.
Este foarte probabil că a existat de asemenea un set secret de
instrucţiuni, care nu a fost niciodată aflat de alte persoane, fiind
destinat doar acelor membri, deoarece după aceea nimeni nu a mai auzit
nimic despre Maria sau despre ceilalţi membri ai societăţii Vril. Cel
mai probabil ei au plecat spre Aldebaran, ori s-au îndreptat spre
Antarctica pentru a fonda aşa-numitul Neuschwabenland. Majoritatea
opiniilor sunt însă în favoarea călătoriei spre Aldebaran, deoarece
aceasta a fost intens mediatizată de anumite informaţii cu caracter
științifico-ezoteric ce au fost vehiculate de-a lungul timpului în
legătură cu crearea unei dimensiuni paralele, care să ajute la
deplasarea spre acea zonă a cosmosului. Lucrurile au fost însă
complicate de interferenţa reptilienilor draconieni care au intrat
astfel „pe fir”, împiedicând multe dintre proiectele grandioase şi
luminoase ale societăţii Vril, pe care aceasta ar fi vrut să le facă
cunoscute omenirii. Mai mult decât atât, în interiorul organizaţiei au
apărut anumite tensiuni între unii membri, datorită intereselor şi
agendelor care au devenit astfel diferite. Unitatea fusese spartă (cel
mai probabil prin imixtiunea persuasivă a reptilienilor în rândurile
societăţii) şi astfel au apărut facţiunile diferite în cadrul ei. Mai
mult decât atât, în anul 1936 Hitler şi membrii importanţi ai Statului
Major al Celui de al Treilea Reich au avut o întâlnire cu reprezentanții
unei civilizaţii extraterestre benefice, care şi-au oferit sprijinul şi
asistența astfel încât să nu existe război sau conflict; în cele din
urmă aceştia au fost refuzaţi, cam în acelaşi mod în care americanii
i-au refuzat pe siriusieni şi pleiadieni peste aproximativ 20 de ani,
încheind în schimb „contracte planetare” dezastruoase cu micii cenuşii, la presiunea „elitei” satanice masonice.
Chiar
dacă atunci au fost create anumite „breşe” dimensionale şi aşa-zise
„realităţi paralele” (cu alte cuvinte, linii temporale paralele cu a
noastră - care este principală - din care ele au fost derivate), în
prezent, sub presiunea evenimentelor ciclice care se petrec şi care au o
dimensiune galactică, toate aceste realităţi secundare paralele au
tendinţa să „implodeze” (adică să se „resoarbă”) în linia temporală
originală din care au apărut, adică în realitatea temporală principală
pe care omenirea o trăieşte în prezent. Cu alte cuvinte, tot ceea ce se
va petrece va avea tot mai mult tendinţa să se restrângă şi să se
focalizeze spre un domeniu precis de evenimente, pe măsură ce ne
apropiem de anumite zone spaţio-temporale. Un prim astfel de „portal”
sau zonă temporală a fost indicat în luna decembrie a acestui an (2012).
Cu cât ne apropiem mai mult de această dată, cu atât mai mult
evenimentele vor tinde să devină „mai precise”, adică ele vor avea
tendinţa să capete o predictibilitate mai mare, deoarece fluxul
energiilor va deveni din ce în ce mai stabil şi predominant într-o
anumită direcţie, impunând astfel aproape cu precizie natura
transformărilor viitoare. Cu toate acestea, vor exista anumite hiatusuri
sau zone de interferenţă în care umanitatea va trebui să aleagă într-un fel sau altul, însă chiar şi acolo va exista un grad mare de probabilitate ce va indica drumul ascendent pe care omenirea va intra.
Datorită
contracţiei timpului şi a naturii complexe a evenimentelor, acestea se
vor succeda într-un ritm foarte accelerat odată ce va exista elementul
declanşator (care cel mai probabil va implica manifestarea Evenimentului menţionat de insider-ul
Cobra). Astfel, unul dintre semnele sau indiciile pentru a şti când
anume va avea loc „implozia” dimensiunilor temporale secundare în una
singură principală (cea pe care o trăim noi în prezent) va fi
suprapunerea colapsurilor câmpurilor magnetice planetare din sistemul
nostru solar. Acela va fi probabil „momentul zero” al translaţiei sau
prima treaptă a ascensiunii spirituale a umanităţii şi a întregii
planete spre dimensiunea a patra şi mai apoi spre a cincea.
continuarea aici >>
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu